40 de zile în post şi rugăciune
Biserica Penticostală Sfânta Treime din Sibiu, cu sediul în strada Lupeni Nr. 53 a început de luni 1 februarie 40 de zile speciale dedicate postului şi rugăciunii în vederea creşterii spirituale a bisericii. În acest sens au loc întâlniri zilnice de rugăciune începând cu ora 9:00. Este binevenit oricine iubeşte rugăciunea şi doreşte revigorare spirituală.
Precizăm că în această perioadă vor avea loc întâlniri prelungite de rugăciune şi evanghelizări. Invitaţii , orele şi zilele de desfăşurare vor fi anunţate din timp. Biserica Sfânta Treime vă doreşte prosperitate spirituală!
Carte pentru familie
Semnalăm apariţia cărţii “Familii pentru cer” scrisă de pastorul Cornel Miclea. De subliniat, că autorul permite descărcarea cărţii în format PDF gratuit. Iată câteva cuvinte despre carte, scrise de autor:
„FAMILII PENTRU CER” s-a născut din dorinţa de a ajuta tinerii şi familiile dornice să rămână pe temeiul Scripturilor, atât de neglijat azi chiar de creştini. Vă sugerez pentru a avea cât mai mare câştig spiritual să o studiaţi împreună cu toţi membri familiei, dar şi în grup de familii, ori de tineri care vor adevărurile eterne în viaţa lor.
Răspunsurile la întrebărilor adresate în finalul capitolelor studiate vă vor ajuta să vedeţi cât de aprope sunteţi de familiile ce au călătorit spre cer. Mai este loc în Raiul lui Dumnezeu pentru întrega dumneavoastră familie. Lecturarea acestei cărţi vă poate ajuta şi întări paşi într-acolo.
Cu deosebit respect, pastor: Cornel MICLEA
Prezint în continuare cuvântul de început al cărţii semnat de scriitorul Viorel Horea Ţântaş:
Înstrăinarea omului de Divinitate a transformat familia într-o instituţie bazată doar pe un contract scris între 2 parteneri uneori chiar de acelaşi sex iar dragostea jertfitoare a fost înlocuită în cuplu de dragoste carnală,trecătoare Nu este de mirare că zilnic se fac şi se desfac contracte maritale, asemenea celor din domeniul afacerilor, iar uneori contractele sunt ignorate cuplurile, preferând convieţuirea în concubinaj fără binecuvântarea lui Dumnezeu.
Niciodată ca în vremurile din urmă familia nu a fost supusă unor presiuni mediatice aşa de intense şi nu a fost primejduită aşa de puternic de practicarea sub semnul normalităţi şi sub masca drepturilor individuale a homosexualităţii, lesbianismului, pornografia şi divertismentului dezbrăcat de reguli morale şi de bunul simţ.
Omul vremurilor noastre trebuie să ştie că familia a fost instituită de Dumnezeu şi nu poate dăinui decât pe baza principiilor şi a regulilor divine. Regulile familiei moderne instituite pe baza filozofiei bunului plac al partenerilor cu ignorarea totală a voii divine conduc familia la faliment. Când se clatină familia ca instituţie socială se clatină temeliile lumii căci fiecare familie falimentară este de fapt o piatră scoasă din soclul pe care se clădeşte societatea umană. Cauza falimentului familie moderne nu este lipsă consilieri psihologice a cuplului ci falimentul spiritual ca urmare a înstrăinări omului de Dumnezeu.
Prin cartea FAMILII PENTRU CER, Cornel Miclea propune cititorului modelul familiei după inima lui Dumnezeu Pentru exemplificare, studiu şi învăţătură autorul aduce de pe paginile Sfintei Scripturi pe paginile cărţi sale experienţa multor familii care au crezut în Dumnezeu,şi-au pus nădejdea deplină în promisiunile lui pentru viaţa aceasta şi pentru veşnicie. L-au respectat, ascultat şi iubit cu o dragoste jertfitoare, mărturisindu-L ca Domn în viaţa de fiecare zi.
Lumina care vine din Duhul ce dă putere de viaţă Sfintei Scripturi se degajă din plin şi din cartea lui Cornel Miclea jalonând foarte clar drumul spre cer şi pentru familia zilelor noastre, pentru familiile tuturor celor care doresc să trăiască în comuniune cu Dumnezeu aici pe pământ şi pentru veşnicie.
Fără să o spună explicit cartea lui Cornel Miclea ne aduce aminte de faptul că mărturia noastră a creştinilor trebuie să înceapă din familie în relaţii cu cei mai apropiaţi apoi să se răsfrângă ca o binecuvântare peste cei în mijlocul cărora ne-a aşezat Dumnezeu.
Cartea poate fi descărcată de la secţiunea “CĂRŢI” situată în partea dreaptă a blogului. Sursa http://informatiafamiliei.blogspot.com
Puterea zâmbetului
Un film de scurt metraj care descoperă puterea bunei dispoziţii. Un clip care te face să-ţi exersezi capacitatea de a-i vedea pe alţii bucuroşi, dacă ne mai interesează acest aspect la cei din jur.
O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. – (Prov.15:13)
Vezi şi puterea râsului!
Puterea bivolului
Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului… (Ps.92:10)
Am fost foarte curios să aflu de ce psalmistul asemuieşte puterea pe care o dă Dumnezeu credincioşilor, cu cea a bivolului. Am descoperit comori nebănuite.
Conform Dex-ului bivolul este o vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru şi rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate.
1. Bivolul a fost un ajutor extrem de important în agricultura popoarelor de-a lungul anilor. Cât era ziua de lungă, el trăgea în jug. Pentru a avea un caracter puternic este nevoie de foarte multă muncă. Prosperitatea şi bunăstarea nu vor fi câştigate cu uşurinţă. Înţeleptul Solomon spune în Proverbe 12:27 că munca este comoara de preţ a unui om.
2. Laptele de bivoliţă este considerat bogat în vitamine şi net superior celui de vacă. Cum sunt roadele noastre? Se evidenţiază ele în mijlocul comunităţii şi a societăţii unde trăim? Isus spunea că orice pom care nu face roade va fi tăiat şi aruncat în foc. Credincioşii puternici sunt aceia care aduc roade sănătoase.
3. Una din caracteristicile bivolului sunt mişcările sale lente. Cred că aici ca şi putere putem învăţa că orice om trebuie să fie încet la vorbire şi zăbavnic la mânie (Iacov 1:19). În aceste lucruri stă una dintre puterile pe care credinciosul le are la îndemână.
4. Nicodim Cioară, un fermier din Hunedoara care de 30 de ani creşte bivoli, declară în codidianul Hunedoreanul: “Un bivol trage carul după el pe oriunde. Nu acceptă să renunţe în niciun fel. Când nu mai poate, preferă să stea în genunchi decât să dea un pas înapoi. Un cal nu face aşa ceva. Vă spun eu, bivolii sunt nişte animale extraordinare…” Ce învăţătură frumoasă, atunci când nu mai poţi, când problemele te copleşesc şi eşecul bate la uşă, atunci când eşti tentat să renunţi, aşează-te în genunchi, dar nu renunţa, pentru că de acolo îţi vine izbăvirea.
5. Dr. ing. Ioan Chereches, directorul Unităţii de Ameliorare şi Reproducere în Zootehnie (UARZ) Sălaj, declară în Green Report: “Bivolul este printre animalele cele mai sănătoase care trăiesc pe planetă, şi întreb, în cunoştinţă de cauză, unde găsiţi alte animale cu autoprotecţie la boala vacii nebune, la bruceloza, leucoza sau la TBC?” Este interesant, de ce psalmistul doreşte puterea bivolului. Oare ştia el atunci că aceste animale sunt printre cele mai sănătoase carte trăiesc pe planetă? Dumnezeu cu siguranţă ştia şi de aceea a permis această comparaţie. Un credincios puternic ca şi un bivol este sănătos spiritual şi este imun la viruşii păcatului şi chiar dacă trupul i se îmbolnăveşte, el are un Iehova Rafa care-l vindecă.
Acum că ştiu aceste lucruri, mă rog Domnului fără semne de întrebare sau încruntări ale sprâncenelor: Doamne, dă-mi şi mie puterea bivolului.
Nicu Meister
Interviu Ligia Seman
Semnalez apariţia pe blogul lui Ioan Ciobotă a unui interviu impresionant cu scriitoarea creştină Ligia Seman. Cea care a dat viaţă romanelor: Handicapul conştiinţei, Funiile dragostei, Tragedie şi Triumf sau Domnind peste împrejurările vieţii, dezvăluie în acest interviu, drama familială care i-a marcat trecutul, dar pe care a folosit-o ca punte de lansare pentru o viaţă împlinită, trăită din abundenţă. În pragul disperării şi cu gândul sinuciderii în minte, autoarea prezintă modul în care Dumnezeu a intervenit în drama vieţii, ca un regizor iscusit, transformând cântecul de jale în simfonie a bucuriei.
Tatal meu, in felul lui disperat de a actiona, m-a pus intr-un colt, mi-a pus cutitul la gat si mi-a spus: “Daca nu te lasi de Cristos am sa te omor!” Cand tatal meu era cu un cutit in mana deasupra mea, eram gata sa-mi dau viata pentru Cel care si-a dat si El viata pentru mine.
Urmăriţi interviul integral pe http://ioanciobota.wordpress.com.
A consemnat pentru voi, Nicu Meister.
E păcat să bei cafea?
Beau cafea şi nu cred că săvârşesc un păcat. Că efectul ei asupra organismului nu e tocmai sănătos, se poate, dar de la asocierea consumului excesiv de cafea până la pierderea mântuirii este cale lungă şi paralelă, dar niciodată intersectabilă. Am auzit pe unii spunând că acest lichid încurgitat cu poftă de mulţi dintre noi, este de fapt apa în care diavolul şi-a spălat veşmintele. Alţii mai îndrăsneţi, merg până acolo încât afirmă că de fapt cafeaua este soră bună cu ţigara, numai că prima dintre ele (cafeaua), s-a pocăit! Am găsit pe blogul anti somnolenţă a fratelui Balcan, o poezie despre cafea, compusă pe semne, de un luptător înfocat al războiului contra conumatorilor evanghelici de cafea. Poftiţi de citiţi:
Apa-i binecuvântată, bună şi adevărată.
Poţi s-o bei în orice vreme, face bine, nu te teme.
Dar cafeaua te-a drogat, ţi-a adus dureri de cap.
Chiar de spui c-o bei cu lapte, te-a robit soră şi frate.
Te rog, nu te supăra, cum le vei amesteca?
Întuneric cu lumină, lapte bun şi cofeină?
Când te scoli, îţi bei cafeaua, uite cum te-a prins beleaua!
De n-o bei, te doare capul toată ziua, vai, săracul!
Dar pe loc le-ai rezolvat: bei o “cafă” şi-ai scăpat.
Al tău prieten inamic fierbe zilnic în ibric,
Sau se umflă-n expresor, să o bei cu drag, de zor.
Cât mai suferă ficatul, biata fiere şi stomacul,
Inima stă să se spargă, vai, aşa n-o să mai meargă.
Ascultaţi-mă, vă rog, vreau să ştiţi: cafeaua-i drog!
Să nu-i ziceţi “bun venit”, niciodată, fraţi iubiţi!
Vă recomand şi articolul din Caietul Castaliei, care tratează acelaşi subiect, dar trecut prin filtrul experienţelor Mariei de Cluj!
Betania, casa cântului, dulce casă
Ieri 3 februarie 2010 am avut bucuria să poposesc în Betania. Nu, nu este aceea Betanie din apropierea Ierusalimului unde Isus se retrăgea adesea, este Biserica Penticostală Betania din Arad. Această biserică îşi merită numele din plin. Printre alte semnificaţii ale cuvântului Betania, două sunt expresive, aceia de casă dulce şi casa cântecului. Cu ajutor de sus, am ajuns cu aproape o oră mai devreme de începerea programului şi nu mică mi-a fost mirarea când în această casă dulce a membrilor ei, la 45 de minute înainte de începerea programului, 85% din congregaţie era deja prezentă! A fost ca un duş rece pentru mine. Deci se poate!
M-am simţit ca acasă în această biserică deoarece am fost primiţi cu multă căldură, atât din partea fratelui pastor dr. Pavel Rivis Tipei, cât şi din partea membrilor comunităţii. Parcă înainte de a veni l-a biserică, aceşti oameni, s-au îmbăiat în bună dispoziţie şi bucurie.
Casa cântecului i se potriveşte pentru că toate grupurile bisericii, laudă pe Dumnezeu cu pasiune şi cu multă bucurie pe chip. Cu 10 minute înainte de începerea slujbei fanfara a început să cânte. Crâmpeie de cer au creat fanfarişti cu muzica lor. Să nu credeţi că sunt străin de sunetul trompetelor şi al fligoarnelor şi de aceea am fost impresionat, nu, pentru că şi noi avem o mini fanfară la biserică, aşadar am putut face diferenţa.
Corul mixt format din 85 de persoane au întregit tabloul de Betanie casă a cântecului, urmat apoi de cântările în comun unde vocile celor care conduceau se distingeau foarte slab pentru că toată comunitatea cânta, cânta, nu mima versurile cântărilor. În aceiaşi seară a fost prezent şi fratele Vasile Oprea din Toflea şi la timpul potrivit a lăudat şi el pe Domnul cu o parte din grupul Rugul Aprins. Am cântat şi noi cei de la Sibiu pentru ca apoi timp de apx. 45 de minute să ne delectăm cu predica rostită de pastorul Bisericii Sfânta Treime din Sibiu, Vasile Barac.
Nu am avut aparatul foto pentru a surprinde momente din închinare sau arhitectura bisericii, singura fotografie este cea făcută de Radu Vulcu, la biroul fratelui Tipei unde am şi servit o masă regească.
Pentru mai multe detalii referitoare la activitatea acestei biserici puteţi accesa http://www.bisericabetania.org
Postările cu Simina şterse
Am văzut că postările cu şi despre Simina au cel mai mare trafic. De asemenea am observat că majoritatea comentariilor vorbeau negativ despre aceste soliste. Pentru o clipă m-am văzut responsabil de discreditarea acestora.
NU vreau să fiu un catalizator al bârfelor creştine, nici nu-mi doresc trafic ca rezultat al defăimării altora. Vreau să fiu curat, sfânt şi integru, chiar dacă asta cere lepădare de sine, recunoaşterea publică a greşelilor făcute sau scăderea în Zelist. Prefer să urc în ochii lui Dumnezeu treaptă cu treaptă până ajung desăvîrşit în iubire, sfinţenie şi integritate.
Ca rezultat al acestor frământări interioare am şters toate postările cu şi despre Simina, Gabi, Teofil Palincaş. Odată cu ele au fost şterse şi comentariile. NU ŞTIU ce să le spun comentatorilor din acele posturi. Să le cer scuze? Să-i rog să-şi facă mea culpa? Să încurajez neutralitatea unora şi spiritul acid al altora?
Cât despre mine, eu şi blogul meu vom sluji Domnului!
Nicu Meister
Părinte suplinitor
După cum s-a văzut, postările mele din ultimul timp s-au cam rărit. Îmi place să scriu dar nu mai am timpul necesar. De când a plecat soţia mea, mă împart între grija de a fi părinte (suplinirea rolului de mamă), provocarea de a găti (suplinirea rolului de gospodină) şi lupta de a fi un student cât mai bun. Când le avem alături de noi, pe dragele noa
stre soţii, gândim (nu spunem, că ar fi pericol) că e aşa banal şi simplu să fii soţie şi mamă. Când împrejurările fac să cadă pe umerii noştrii de bărbaţi, rolul “mărunt” de gospodină şi mamă, ai nevoie de un timp foarte scurt să realizezi că te-ai înşelat amarnic în această privinţă.
Îţi dai seama că sunt aşa de multe lucruri de făcut într-un timp foarte scurt. Ajungi la concluzia că acţiunile pe care le faci şi pentru care îţi consumi energia, nu se prea văd şi parcă nu ai făcut mare lucru. Te gândeşti că trebuie să-ţi planifici bine timpul în aşa fel încât hainele să fie spălate, mîncarea să fie pregătită (nu arsă), copii să fie duşi/aduşi de la grădiniţă, cămăşile să fie călcate, praful şters, prin cameră aspirat şi gresia din bucătărie ştearsă. Te aşezi extenuat în fotoliu mulţumit că le-ai terminat… Gândurile-ţi caută deja un mod potrivit de relaxare. Dar stai, sprâncenele ţi se încruntă din nou, ai uitat să speli vasele şi să mături zăpada de afară, nu ai dat de mâncare la câine şi nu ai udat nici florile… Şi din nou începe o cursă contra cronometru cu indatoririle zilnice pe care le ai. Seara se apropie cu groază, gândindu-te la referatele pe care nu le-ai terminat încă, la licenţa din care ai făcut foarte puţin şi of… la ce oră mă voi aşeza la odihnă şi în această noapte?
Îţi sună familiar? Dacă NU, înseamnă că ai soţia lângă tine ca şi un ajutor potrivit. Preţuieşte asta şi mulţumeşte Domnului pentru harul Său. Dacă îţi sună cunoscut cele prezentate, înseamnă că suntem în aceiaşi barcă. Mergi înainte şi nu descuraja. Bine că barca noastră nu e găurită, se văd malurile izbăvirii. În curând se va termina…
Nicu Meister
Recenzie-Arheologie Biblică
Apărută în anul 2009 la Editura Casa Cărţii din Oradea, într-o condiţie grafică excelentă, cartea scrisă de James K. Hoffmeier The Archaeology of the Bible, prezintă în cele aproape 200 de pagini, descoperiri ale arheologiei contemporane, care susţin şi întăresc afirmaţiile Scripturilor.
Scrisă într-un mod alert, bine documentată şi uşor de parcurs datorită explicaţilor grafice şi fotografice, cartea poate fi un manual pentru cei care vorbesc unui auditoriu ateu, care resping pe Dumnezeu ca şi creator sau pun la îndoială istoria Bibliei.
Poate fi însă şi un instrument valoros pentru slujitorii amvoanelor, deoarece, prezintă istoria şi geografia locurilor biblice, funcţionând foarte bine ca o punte de legătură între lumea netangibilă a Cuvântului scris şi lumea de azi tangibilă prin descoperirile arheologice valoroase şi palpabile.
Este de un real folos şi omului de rând, pe care-l ajută să înţeleagă Biblia mai bine şi chiar o face să prindă viaţă, cum se exprimă însuşi autorul în prefaţa cărţii.
Prezent printre siturile arheologice de la frageda vârstă de 10 ani, autorul este foarte familiarizat cu locuri ca Libanul, Iordania, Siria, Qumram, Ierusalim, Ierihon şi alte siteuri la care alţii doar visează sau le cunosc numai din cărţi sau documentare. Hoffmeier, este aşadar un expert în domeniul arheologiei, una din minţile strălucitoare şi experimentate ale arheologiei biblice.
Autorul ne poartă într-o călătorie fascinantă în jurul vestigiile arheologice din Orientul Apropiat Antic, oferindu-ne trei trei popasuri:
-Introducere în arheologie şi aplicarea acesteia la Vechiul Testament,
-Teritoriul şi regii Israelului şi
-Perioada Noului Testament.
Capitolul I al primei părţi, ne face o introducere în lumea arheologiei, defineşte termenii folosiţi, trece în revistă originile arheologiei în lumea biblică în mod special arheologia Egiptului, Mesopotamiei, Palestinei şi în cele din urmă cea contemporană. Tot aici autorul ne aduce la cunoştinţă impasul în care s-a aflat arheologia biblică în ultimii 30 de ani şi controversele dintre minimalismul istoric şi cărţile Bibliei.
Al doilea capitol din prima parte a cărţii, tratează problema interpretării Bibliei cu ajutorul arheologiei. Rolul arheologiei, susţine autorul, este acela de a dovedi că Biblia este adevărată, dar chiar dacă este dovedită veridicitatea locurilor din Scriptură, tot este nevoie de credinţa că evenimentele s-au întâmplat conform scripturilor în locurile descoperite de arheologie. Prin urmare, degeaba este găsită locaţia mormântului lui Lazăr, conform Bibliei, dacă nu credem că Lazăr a fost înviat, lucru care nu poate fi dovedit de arheologia biblică. Autorul continuă să prezinte patru domenii în care datele arheologice vor fi aplicate şi anume: contextul, complementaritatea, confirmarea istorică şi provocarea de a trata cu obiectivitate interpretările eronate ale pasajelor biblice.
Capitolul al treilea din prima parte a cărţii, aduce Geneza în atenţie, deoarece aici este originea lumii şi a naţiunii Israel. Elemente ca: grădina Edenului, potopul, alianţele şi tratatele vremii, numele de persoane, interpretarea viselor sau instituţia căsătoriei, sunt prezentate cu argumente arheologice, reflectând obiceiurile vremii şi naraţiunile prezentate de Biblie prin autorii ei.
Ultimul capitol al primei părţi are în centrul prezentării, poporul Israel în interiorul şi exteriorul graniţelor Egiptului. Sunt aduse în atenţia cititorului naşterile controlate şi oprimarea israeliţilor. Este prezentat Moise cu cele zece urgii şi similarităţile dintre povestea lui şi cea a lui Sargon din Akkad, dar este dizolvat mitul conform căruia pericopa a fost împrumutată de autorul ebraic din legenda mesopotamiană. Sunt aduse ca argumente arheologice inscripţii, locuri şi date care atestă exodul naţiunii Israel, trecerea Mării Roşii, legislaţia dată la Sinai şi existenţa Cortului Întâlnirii.
Partea a II-a a cărţii, prezintă cu ajutorul a cinci capitole distincte, teritoriul cucerit şi locuit mai apoi de Israel, cât şi formele de guvernare pe care aceştia le-au avut, începând cu judecători, profeţi şi regi. Aceste capitole prezintă în amănunt şi cu detalii arheologice: colonizarea ţării, altarele, obiceiul păgân de jertfire a copilaşilor, dinastia lui David, imperiul lui Solomon, primul templu, dezbinarea regatului în Israel şi Iuda, exilul babilonian şi egiptean.
Partea a III-a prezintă în cele 4 capitole, perioada Noului Testament. Templul din Ierusalim, construit de Irod are un loc aparte, deoarece în urma excavaţiilor din jurul muntelui Templului, a vut loc o reconstituire convingătoare, în ciuda faptului că Templul a fost distrus de două ori de Titus şi Adrian şi mai apoi în perioada bizantină, islamică şi cruciată, zona a fost ocupată de diverse alte construcţii. Naşterea lui Isus, primii săi ani de viaţă în micul Nazareth, dar şi Bethleemul, Betsaida sau Capharnaum, îşi dezvăluie secretele în faţa săpăturilor efectuate cu atenţie de arheologi. La mijlocul anilor ’80, o secetă a dus la scăderea cotelor apelor Mării Galileii la niveluri neobişnuite. Cu această ocazie a fost descoperită o barcă de lemn care a plutit pe apele lacului în vremea Lui Isus. Mărimea bărcii şi datele tehnice duc la concluzia că Isus şi cei 12 ucenici ar fi putut fi transportaţi cu uşurinţă într-o ambarcaţiune de felul celei descoperite la Kibbutz Ginnosar.
Ultimele două capitole vorbesc despre lumea lui Isus, a lui Pavel şi a bisericii primare. Datorită proiectelor de construcţie ale împăraţilor romani şi a numeroaselor inscripţii şi scrieri antice din surse ebraice, romane şi greceşti din secolul I î.H. şi secolul I d.H., există o abundenţă de date directe şi indirecte relevante pentru Noul Testament. Sunt prezentate referiri directe ale personajelor care apar în Scriptură. Au fost descoperite şi dezgropate temple, teatre şi alte edificii care erau prezente în timpul lui Isus la Ierusalim, sau a lui Pavel la Atena. Putem spune că datele arheologice au contribuit într-un mod semnificativ la cunoştinţele noastre despre Noul Testament.
Pot spune în final, că autorul a încercat prin această carte să ne prezinte istoria biblică prin lentilele arheologiei, apropiindu-ne prin elementele prezentate, de acele vremuri de mult apuse. Am fost purtaţi într-o călătorie fascinantă prin siturile arheologice, simţindu-se parcă mirosul proaspăt de pământ excavat şi urma prezenţei personajelor atât de îndrăgite din Scriptură. Această carte a trezit dorinţa cititorului de a fi prezent la acele memorabile săpături, când totul se opreşte în loc şi nu se mai aude nici un clinchet de unelte, pentru că s-a descoperit o nouă galerie, un nou zid, sau o nouă coloană. Respiraţia tuturor este întretăiată pentru că sunt printre primii care au ocazia să vadă, să atingă, să fotografieze obiectul proaspăt decelat.
Această carte, a pus la dispoziţia cititorului, o cantitate enormă de materiale favorabile pentru studiu Biblic. Cei care doresc să adâncească studiul personal, au la dispoziţie o mină de informaţii preţioase. Cu siguranţă excavaţiile care sunt acum în desfăşurare şi cele viitoare, vor face noi şi interesante descoperiri, care vor aduce publicului larg mai multe elemente care vor complecta puzzle-ul istoric, îmbunătăţind bagajul de cunoştinţe al cititorilor.
Nicu Meister
