Priorităţi

Pentagonul priorităţilor

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui,

şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33

Un profesor de filozofie statea in faţa studenţilor săi având câteva obiecte în faţa lui. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre mari. Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost cu toţii de acord că este plin.

Apoi a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere. Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin. Apoi a luat o cutie cu nisip şi l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Nisipul a umplut spaţiul rămas liber.

“Acum, spuse profesorul, vreau să recunoaşteţi că aşa este şi viaţa voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante : Dumnezeu, familia, partenerul de viaţă, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează : slujba, casa, maşina. Nisipul reprezintă lucrurile mici, care completează restul. Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfăşoară şi viaţa voastră: dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi ajunge niciodată la lucrurile importante.” (http://www.imaginelife.ro)

În acest număr dorim o prezentare a priorităţilor noastre trecute prin filtrul a cinci puncte de vedere. Pentru uşurinţă în memorare am folosit acrostihul PENTA de la pentagon (Poligon plan cu cinci laturi şi cinci unghiuri) unde fiecare literă este unul din punctele studiului nostru.

1.Puterea scopului

Solomon(2 Cronici 1:1). Scopul lui era o slujire eficientă a poporului pe care-l conducea, de aceea a considerat ca o prioritate relaţia cu Dumnezeu şi cererea de înţelepciune. Scopul determină priorităţile. Dacă scopul tău este de a face bani cu orice preţ, atunci toate priorităţile se vor plia după această ţintă. Toate vor fi trecute prin acest filtru al scopului.

2.Eficienţa principiilor personale

-Ce trei tineri din Babilon, aveau conturate foarte clar în mintea lor principii sfinte. Când au fost puşi la încercare şi-au urmat principiile şi nu au fost hărţuiţi de alegerea priorităţilor în acel moment.

-Dacă ai format un set de principii, priorităţile nu vor fi greu de identificat.

-Dacă unul din principiile tale este de a fi nelipsit de la biserică, nu vei avea probleme de aranjare a priorităţilor, dacă se organizează o excursie sau o altă acţiune cu clasa, în ziua de duminică.

3. Necesitatea planificării

- Proverbe 20:18  Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă.

-Lipsa planificării pregăteşte eşecul!

-Dacă ne planificăm acţiunile din timp, nu vor fi probleme de suprapunere a activităţilor noastre. Dacă planifici, nu mai eşti tot timpul presat de întrebarea : „oare ce să fac acum mai întâi”.

-Planifică eficient!

4.Testul beneficiului

Priorităţile noastre se aliniază toate la un start: startul câştigului al beneficiului prezent sau viitor. Câştigul nostru determină priorităţile noastre.

Balaam s-a aliniat la acest start, dar din motive de câştig financiar. Şi-a zis: „câştig sau pierd dacă accept această provocare a lui Balaac?”

Să ne alegem priorităţile în funcţie de beneficiile spirituale, acordate după vocea divină.

5.Atenţie! Drum cu prioritate

-Psalmi 46:10  ”Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu

Sunt situaţii în care trebuie să ne oprim din goana nebună a vieţii, să ascultăm ce vrea Dumnezeu, să ţinem cont şi să urmăm directivele pe care El le trasează special pentru noi. Dar de asemenea sunt momente în viaţă când drumul cu prioritate este clar şi atunci este necesar să urmăm acest drum fără alte aşteptări sau îndrumări.

-Prioritate de trecere = întâietatea de a trece printr-o intersecţie nedirijată când la aceasta sosesc în acelaşi timp, din direcţii diferite, mai multe autovehicule.

Imaginaţi-vă viaţa ca pe o mare metropolă, unde zeci de drumuri se intersectează cu altele.

-Care este drumul din viaţa ta la care pui semnul prioritate? La care trebuie să pui STOP şi la care CEDEAZĂ sau mai aşteaptă?

-Este necesar să schimb semnele din viaţa mea?

Priorităţile din viaţa noastră reflectă caracterul pe care-l avem. Doamne ajută-ne să avem în capul listei noastre de priorităţi, căutarea împărăţiei tale şi atunci suntem siguri că toate celelalte vor avea locul cuvenit.

Nicu Meister

Puterea scopului

Eficienţa principiilor personale

Necesitatea planificării

Testul beneficiului

Atenţie! Drum cu prioritate

PUTEREA RÂSULUI

O inimă veselă înseninează faţa… Proverbe 15:13

Este râsul păcătos? Mulţi dintre cei care doresc sfinţirea cred că râsul nu face parte din armura credinciosului. Ei bine, nu este chiar aşa. Dumnezeu nu ne vrea nişte oameni posomorâţi, încruntaţi şi lipsiţi de bucurie. Isus a spus să devenim ca nişte copilaşi. Ştiţi care e diferenţa dintre adulţi şi copii, printre altele? Copiii râd în medie de 400 de ori pe zi, în comparaţie cu adulţii, care râd cam de 15 ori pe zi. Am hotărât ca în acest număr să mă ocup, în limita spaţiului, de acest dar pe care Dumnezeu ni l-a încredinţat: râsul şi voia bună.

CE SPUNE BIBLIA

Biblia vorbeşte despre bucurie şi veselie, poporul Israel avea chiar un an al veseliei (Levitic 25:10).

Atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie… (Iov 38:7)

Orânduirile Domnului sunt fără prihană, şi veselesc inima; (Psalmi 19:8)

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! (Psalmi 32:11)

Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! (Psalmi 40:16)

CăciTu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor …(Psalmi 63:7)

Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu, şi nu mai pot de veselie.(Psalmi 68:3)

Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii. (Isaia 61:10 )

Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer… (Luca 6:23)

Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli… (2 Corinteni 6:10)

Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! (Apocalipsa 19:7)

TIPURI DE RÂS:
1. Râsul comic: este cea mai întâlnită formă de râs sănătos şi este caracteristic celor care au simţul umorului dezvoltat. Psihoterapeuţii îl recomandă în special pentru situaţiile ameninţătoare. Este cea mai naturală formă de râs.
2. Râsul plăcerii: este forma în care comunicăm celor din jur starea buna în care ne aflăm. Este molipsitor şi cel mai agreat de cei care ne înconjoară. Din această categorie face parte şi râsul îndrăgostiţilor, care exprimă starea de fericire.
3. Râsul nervos: este provocat de senzaţia de frică, şi ne ajută, într-o oarecare măsură să ne eliberăm de tensiunile psihice. Deşi apare în momente nefericite, psihologii ne sfătuiesc să nu încercăm sa îl oprim pentru că are rol important în reechilibrarea psihică.

4. Râsul sarcastic: ne ajută să ne ascundem furia. Este folosit, în general, de persoanele autoritare. Nu este recomandat de medici, însă nici nu trebuie reprimat.
5. Râsul de neîncredere: îl folosim atunci când ni se aduce o laudă pe care considerăm că nu o merităm, când ni se face o promisiune în care nu credem sau când cineva ne critică pe nedrept. Este un fel de reflex de apărare.

EFECTELE RÂSULUI

1. Cuplurile în care se râde, la unison, cel puţin 10 minute pe zi comunică mai bine şi sunt mai stabile. Rata divorţurilor este de patru ori mai mică în cazul acestor cupluri, faţă de cele în care partenerii râd o dată pe săptămână sau mai rar.
2. Copiii din familiile în care se râde zilnic se dezvoltă mental şi afectiv mai repede, au rezultate şcolare mai bune şi o mai mare încredere în ei decât cei din familiile mai sobre.
3. Oamenii cu simţul umorului dezvoltat şi cei care privesc problemele cu optimism, sunt mai puţin predispuşi la bolile de inimă, în comparaţie cu cei care văd, de obicei, partea goală a paharului.
4. Două şedinţe a câte zece minute de râs pe zi, duc la îmbunătăţirea stării de sănătate a bolnavilor de gastrită, diabet, dischinezie biliară sau hipertensiune arterială. Cele mai mari efecte s-au observat la bolnavii de diabet, care în urma şedinţelor de râs colectiv, nu doar că şi-au redus glicemia, ci au reuşit să o stabilizeze pe perioade lungi.
5. Râsul nu îngraşă. Deşi nu poate înlocui exerciţiile fizice, râsul slăbeşte. Cercetătorii au descoperit că râsul ajută la arderea caloriilor, dar pentru rezultate vizibile trebuie să râdem cel puţin 15 minute în fiecare zi, timp de un an, pentru a pierde două kilograme.

ŞEDINŢE DE RÂS

La Cluj, s-a înfiinţat prima „râsoteca” din România. De două ori pe săptămână, oameni de toate vârstele merg acolo pentru a uita de problemele de peste zi, de certurile din familie sau de la serviciu. Totul se face dupa indicaţiile unui lider de grup. Una dintre tehnici se numeşte “râsul biciclistului”. Oamenii îşi închipuie că se află pe o bicicletă şi ajung la linia de sosire înaintea celorlalţi concurenţi. Suficient pentru a face haz de codaşi. Dar sunt şi alte feluri de râs: râsul uriaşului vesel, al înotătorului, al fetiţei vesele, al şchiopului. Fiecare tip de râs solicită în mod diferit organismul. Acesta este, de altfel, şi unul din scopurile râsului: de a face “masaj interior” organelor şi de a tonifia, împreună cu mişcarea propriu-zisă, întregul organism. Prima duminică din luna mai este ziua mondială a râsului.

Ştiati că…

-Atunci când râdeţi, puneţi în mişcare cel puţin 12 muşchi ai feţei? Astfel, realizaţi un adevărat masaj facial, care vă ajută să vă păstraţi strălucirea tenului.

-Atunci când râdeţi în hohote, amplificaţi activitatea plămânilor de 3-4 ori.

-Râsul sănătos face bine inimii, creierului şi, de asemenea, sufletului dvs.

-Oamenii care râd mult, îşi reduc nivelul hormonilor de stres din organism?

Doamne ajută-ne să profităm la maxim de acest dar al bucuriei!

http://www.gandul.info/sanatatea/rasul-ne-mentine-sanatosi.html?3891;2539801

http://www.unica.ro/articole/psihologie/rasul_sanatos_tine_medicul_departe

http://www.revistaioana.ro/Articole_93545/Rasul,-cel-mai-bun-leac

http://www.revistata.ro/reviste/09/pagina_34.php

http://www.tvr.ro/articol.php?id=36503

Restanţele vieţii

Restanţele vieţii…

Septembrie este pentru studenţi luna restanţelor, luna celei de a doua şanse la examenele care nu au fost trecute. Pentru cei neavizaţi, restanţele de care vorbim, sunt de fapt examene care nu au fost promovate la termen, un fel de corigenţe ale şcolii generale sau liceale. Dacă eşti un elev silitor (tocilar) şi nu ai nici o restanţă, înseamnă că nu ai prestanţă, se vorbeşte prin campusurile studenţeşti. Aşadar este o mândrie să ai cel puţin o “coadă” pe semestru.

Dar nu despre acest aspect al restanţelor aş vrea să vorbesc, ci despre un altul, de care ne ciocnim nu doar o lună pe an, ci o viaţă întreagă. Dacă ar fi să comparăm ciclul nostru efemer, de muritori, cu o instituţie de învăţământ unde ne înscriem la naştere şi graduăm la mormânt, mă întreb, oare nu avem restanţe la materiile vieţii?

Suntem oare studenţi de “nota zece” la toate materiile?

Oare lucrarea la înfrânare nu trebuie refăcută? Dar la colocviul de îngăduinţă, am fost oare destul de clari? Sau poate avem o strângere de inimă la referatul despre purtare cuvincioasă.

În şcoală se poate să existe teama de repetenţă, sau de lipsa unei medii bune care te va ajuta să-ţi găseşti un loc bun la final, dar în viaţă, există în viaţa de zi cu zi teama că vei fi respins la final de Rectorul Universului pe motiv că nu ai promovat toate examenele? Ce răspuns vom da atunci când ni se va spune că locul nostru nu este în cer, alături de ceilalţi licenţiaţi şi doctoranzi în credincioşie şi slujire, ci locul nostru este în iad unde sunt toţi repetenţii spirituali, care au vrut, au avut intenţia, dar nu au mai apucat să-şi finalizeze lucrările, pe motiv că au fost prea ocupaţi cu plăcerile lor, cu ambiţiile şi visurile lor de care s-a ales praful. A, vom cere păsuire veţi spune, vom pleda pentru o sesiune de restanţe şi se va rezolva totul. Este cea mai perfidă minciună a diavolului. Atunci va fi prea târziu. Acum este timpul să ne dăm toate restanţele. În această vreme s-a organizat sesiune de restanţe. Să ne verificăm carnetul caracterului nostru să vedem câte restanţe avem, să punem sufletul la lucru şi trupul la post, cerându-i Domnului să facă din noi studenţi eminenţi, ca la sfârşitul vieţii să putem auzi: “Bine, rob bun şi credincios; intră în bucuria stăpânului tău!”

Putere in slabiciuni

Putere în slăbiciuni

Cum să faci faţă cu brio slăbiciunilor proprii

Omul în ansamblul său este un amalgam de virtuţi şi carenţe. Indiferent de culmile pe care le-a urcat cineva, slăbiciunile l-au însoţit în permanenţă. Incapacitatea de a renunţa la un viciu care-ţi distruge sănătatea (alcoolul, ţigările, drogurile, excesul de alimente dăunătoare), neputinţa de a spune un NU hotărât stărilor de amărăciune provenite din neiertare, incapacitatea de a abandona pornografia sau masturbarea, mânia sau spiritul acid , dependenţa de calculator sau de practici oculte, sunt doar câteva din slăbiciunile care trebuiesc zdrobite şi reduse la tăcere pentru totdeauna. Voi încerca să prezint aici câţiva paşi care ne pot conduce la victorie deplină. Trebuie să fim conşienţi pe deplin însă, că fără ajutorul divin, încercările noastre vor fi sortite eşecului permanent.

Admite că ai slăbiciuni

Primul pas este de a recunoaşte că eşti slab. Mândria care refuză cu încăpăţânare să accepte că avem părţi slabe ne costă prea mult. Ea trebuie eliminată. Odată ce eşti convins că ai slăbiciuni, o parte din drum e făcută.

Identifică slăbiciunile

Nu poţi învinge duşmanul dacă nu-l cunoşti. A accepta că eşecurile se ţin lanţ în lupta cu o slăbiciune, înseamnă a pune reflectorul pe vrăşmaş, a-l analiza, a-i descoperii punctele slabe şi în final a-l cuceri. Nu te ascunde după deget, descoperă punctele nevralgice şi elimină-le. Dacă de exemplu ai probleme cu timpul şi constaţi că nu-ţi mai ajunge, trebuie identificată sursa acestei lipse de timp. Începi din prima clipă a zilei şi analizezi fiecare activitate pe care o desfăşori şi vezi care este inutilă. S-ar putea să descoperi că te trezeşti prea târziu sau poate timpul petrecut pe net depăşeşte “doza zilnică recomandată”. Poate că zăboveşti prea mult prin magazine chiar dacă nu cumperi nimic, sau poate că vizitele pe la prieteni sunt prea dese, sau prea lungi. Descoperind astfel uriaşul care-ţi mănâncă timpul, ştii clar împotriva cui să lupţi.

Trasează un plan de bătaie

Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă.Proverbe 20:18

În spatele tuturor bătăliilor stă un plan bine conceput, un plan care apoi trebuie respectat în timpul luptei. De exemplu în cazul în care slăbiciunea pe care doreşti să o învingi este vorbirea necontrolată despre alţii (bârfa) planul de bătaie ar putea arăta cam aşa:

O zi de post pe săptămână pentru această cauză; timpul de discuţii scurtat; spun şi altora cu ce mă confrunt; îmi cer iertare şi mă pocăiesc atunci când mai “scapă” câte o vorbă; când se vorbeşte despre cineva în absenţa lui, avertizez şi opresc potopul de cuvinte; evaluare săptămânală a stării de slăbiciune; e.t.c.

Aliază-te cu cineva mai puternic

Funia împletită în trei nu se rupe uşor. Eclesiastul 4:12

Este de folos ca în această luptă declarată cu laturile noastre rele să avem un aliat de nădejde. În primul rând trebuie să-l avem ca general în această luptă pe Isus, care ne poate asigura victoria. Dacă ne avântăm singuri în această bătălie se poate să câştigăm o luptă, sau chiar două, dar cu siguranţă

v-om pierde războiul! Este scris că despărţiţi de El, nu putem face mare lucru. Alături de General, e nevoie şi de un partener care să te susţină şi să fie mai tare decât tine în acea slăbiciune. Dacă ai o slăbiciune pentru imagini deocheate care-ţi murdăresc cugetul, ai nevoie de un parte-ner care nu are astfel de slăbiciuni, cel mai probabil cineva căsătorit. Un astfel de aliat, se roagă pentru tine şi împreună cu tine, nu va trâmbiţa slăbiciunea ta şi va avea grijă să mergi din biruinţă în biruinţă.

Nu îngenunchia în faţa eşecurilor

Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. Proverbe 24:10

Este posibil ca în slăbiciunea pe care doreşti să o înfrângi să recidivezi. Să presupunem că slăbiciunea pe care doreşti să o înlături este cu privire la mâncare. Eşti pe deplin convins că kilogramele în plus atentează la sănătatea ta şi te hotărăşti să ţii un regim strict însoţit de exerciţii fizice. Un timp acest program va fi ţinut, dar organismul va încerca să revină la vechile obiceiuri. Aceste mici “infrângeri” nu trebuie să ne descurajeze. Trebuie luat totul de unde a fost lăsat. Numai aşa vom reuşii să punem capăt poftelor care doresc să stăpânească peste trupurile şi sufletele noastre.

Nu te culca pe lauri

Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. Cor.10:12

Nu înseamnă că victoriile repetate au zdrobit slăbiciunea. Când nu te aştepţi se ridică şi devine din nou o problemă. Cunosc o persoană care avea probleme cu alcoolul, dar care în urma unei lupte susţinute şi cu ajutorul Lui Dumnezeu a învins acest duşman necruţător. Familia sa avea acum parte de linişte şi totul era frumos. După 10-12 ani, aşa pe nesimţite, această patimă a revenit şi el a devenit iar un rob al alcoolului. Trebuie să avem în permanenţă o stare de alertă cu privirile la slăbiciunile trecute, pentru că vrăşmaşul loveşte exact în acel loc în care am fost slabi, el ştie că acolo suntem vulnerabili. A adormii pe succesele dobândite înseamnă a invita din nou slăbiciunea să-şi facă reşedinţa în locul de unde a fost evacuată.

Doamne ajută-ne să scăpăm de aceste “bagaje “ inutile care ne îngreunează în alergarea noastră către Tine… Toate sforţările noastre sunt nimic dacă nu intervine harul Tău!

Nicu Meister

Liderul neînfricat

Liderul neînfricat

Această veleitate de a fi lider, este una de dorit, remarcă scriptura, dar este înţeleasă de multe ori greşit. Sunt locuri în lume unde această „activitate de supraveghere” conferă privilegii şi celebritate, aceste motive fiind suficiente, pentru fariseii lumii, de a păşi cu uşurinţă pe această cărare nu prea bătătorită. Pe de altă parte, în vremea Apostolului Pavel şi chiar şi astăzi în multe părţi ale lumii, această ambiţie vrednică de cinste, implica responsabilităţi grele, pericole şi cei înhămaţi la un astfel de jug aveau drept răsplată, dispreţ, dezaprobare, respingere şi chiar moarte.

Unde găsim adevăraţii lideri? Oriunde sunt oameni gata de a-L sluji pe Dumnezeu şi de a plăti preţul uceniciei. Creatorul nu se foloseşte doar de cei cu daruri native în această privinţă, El se slujeşte de acei oameni care în ciuda carenţelor se pun la dispoziţia Lui Dumnezeu. Competenţa, este un element care nu se dobândeşte în urma absolvirii unor şcoli, ea este produsul Duhului Sfânt şi este conferită de Însuşi Dumnezeu.

Slujitor sau stapân? Scriptura foloseşte termenul de slujitor atunci când vorbeşte de liderii ei. Această coordonată a slujirii este prezentată de Isus ca fiind baza reală care conturează profilul unui lider de succes. Spiritul de slujire, conform vizionarului Isaia (42:1-5), are următoarele trăsături: dependenţa divină, confirmare din partea Lui Dumnezeu, un spirit de modestie, îngăduinţă cu cei supuşi greşelilor, optimism molipsitor şi nu în ultimul rând, ungere divină.

Liderii se nasc şi se formează. Conducerea spirituală nu se poate baza doar pe calităţile naturale, este nevoie de prezenţa Duhului Sfânt pentru a intensifica potenţialul candidaţilor la slujirea celorlalţi.

Calităţile celui care doreşte să fie lider nu sunt lipsit de importaţă. Enumerăm aici doar o parte, pentru a schiţa portretul liderului eficient în lucrarea sa: abilitatea de a face pace, gândire independentă, descurcăreţ în situaţii limite, asumarea de responsabilităţi, voinţă fermă, iertător, plin de pasiune, disciplinat, vizionar, înţelept, curajos, smerit, integru, cu un cumpătat simţ al umorului, răbdător, capabil să încurajeze pe alţii, diplomat, ascultător atent şi cel mai important lucru, plin de Duhul Sfânt.

O să ne focalizăm atenţia acum pe viziunea lui Pavel despre conducere şi pe caracteristicile necesare, din punctul său de vedere, ale unui lider. Ţinând cont de diversitatea calităţilor sale şi de influenţa şi amploarea lucrării sale, suntem îndreptăţiţi să-i studiem conceptele.

Conform 1Timotei 3:2-7, liderul trebuie să împlinească nişte condiţii pentru a fi ales. Aceste condiţii sunt de natură socială, morală, intelectuală, care ţin de sfera personalităţii, privitoare la viaţa de familie şi cu referinţă la maturitatea spirituală, indispensabilă unei conduceri eficace.

Sunt trei domenii de o importanţă vitală pentru lider: rugăciunea, lectura şi timpul. Folosite eficient, acestea dăltuiesc în lider calităţi ieşite din comun şi îi conferă acestuia capacitatea de a influenţa oamenii.

Sacrificiul liderului. Adevărata conducere cere sacrificiu şi dacă nu suntem pregătiţi să plătim preţul nu ne vom califica pentru această lucrare. Dacă în sufletul nostru nu se pot distinge cicatricile sacrificiului de sine, dacă nu am făcut cunoştinţă cu singurătatea şi nu am fost biciuiţi de critici acide, dacă nu am petrecut timp în compania oboselii şi nu am călătorit cu respingerea umilitoare, putem spune că nu ştim ce înseamnă să stai în fruntea poporului. Acolo este modelat liderul, în acest fel este pregătit pentru luptele care urmează, aşa sunt plămădiţi cei care vor să slujească…

Testele promovarii. Pentru a verifica competenţa unui lider Dumnezeu îl testează, îl pune la încercare ca pe Avraam odinioară. Acesta este unul din principiile divine. Mai devreme sau mai târziu vom avea parte de astfel de probe, care ne vor califica sau nu în slujba de lideri. O să amintim cinci teste pe care le foloseşte Dumnezeu pentru a cerne adevăraţii lideri: compromisul, ambiţia, situaţiile imposibile, eşecul şi gelozia.

Predarea ştafetei. „Cel care reuşeşte să facă lucruri bune prin intermediul altora, exercită cel mai bun tip de conducere.” (p.185). Această măiestrie de a delega oamenii potriviţi în locuri potrivite, va scuti pe lider de suprasolicitare şi va da posibilitatea altora de a-şi dovedi competenţa. Acest mod de lucru, pregăteşte viitorii lideri şi atunci când va avea loc înlocuirea liderilor din diverse motive, se vor putea ridica alţii, care ştiu ce înseamnă să porţi jugul responsabilităţii. Cu toate acestea pierderea unui lider proeminent, naşte îndoieli şi îngrijorare. Perioadele de criză propulsează liderii aleşi de Dumnezeu, chiar dacă succesorul nu se evidenţiază imediat, timpul va dezvălui în cele din urmă capacităţile sale.

Formarea viitorilor lideri, este stâns legată de perioada lor de ucenicie. Dacă le este oferită posibilitatea de a lua singuri decizii, dacă li se recunosc realizările şi li se dă credit, viitorii lideri vor face paşi importanţi pe drumul conducerii. Inevitabil vor fi şi greşeli, însă cu încurajarea antrenorului, jucătorii vor depăşii acest stadiu şi înaintarea lor va fi văzută de toţi.

Pericole iminente. Un ultim aspect de care trebuie ţinut cont sunt pericolele care-i pasc pe lideri. Amintim aici curse ca: mândria, gelozia, popularitatea, infailibilitatea, indispensabilitatea, exaltarea, depresia şi eşecul.

Puterea de a rămâne un lider neînfricat o dă doar Dumnezeu. Bisericile noastre au nevoie de lideri eficienţi care să conducă mireasa lui Hristos fără nici o pată la altar. Doamne ridică Tu astfel de lideri.

În redactarea acestui material am folosit cartea „Adevăratul lider spiritual”de J. Oswald Sanders.

Sindromul copiatului

Sindromul copiatului

Au trecut examenele de bacalaureat, şi se pare, situaţia este cât se poate de “bună”. Au fost elevi care nici nu au terminat liceul, dar au fost “nevoiţi” să dea bacalaureatul. Au fost necesare fonduri de protocal, mai mari ca de obicei, pe şoptite poreclite “şpagă”. Au fost note bunicele, ţinând cont că s-a copiat pe rupte, declară absolvenţii proaspeţi ai sesiunii de bacalaureat din acest an. A, s-a copiat? Păi asta nu este chiar aşa o problemă din moment ce copiatul este un sport naţional, ba chiar un sindrom prezent în structura genetică a 70% din populaţia României.

Declaraţia sinceră şi bazată pe Scriptură că acastă practică a copiatului este un furt, aduce mult blam celor care o declară pe faţă.

Şi totuşi… suntem martorii oculari ai unei generaţii care s-a obişnuit să fure de la aproapele şi pe aproapele ei. Se copiază începând cu lucrările de control ale claselor primare şi până la lucrările de doctorat plagiate de aşa zişii doctori în domeniile respective. Copiază cei care îşi spun creştini şi care consideră că a fura un portofel este demn de pedeapsa capitală, dar a copia la un examen este un act nevinovat practicat în momente de restrişte intelectuală ale elevului.

Să ne amintim de proverbul care glăsuieşte : “Cine fură azi un ou mâine fură un bou”. Dacă tratăm cu indiferenţă acest păcat al furtului, vom avea surpriza să descoperim un uriaş pe care nu-l mai putem oprii, unul care nu se mai satură cu fitzuicile ascunse prin mânecă şi are nevoie de mai mult decât atât pentru a se sătura. Slăbiciunea hrănită zi de zi ajunge să ne devore, tocmai datorită faptului că o tolerăm în comportamentul nostru.

Aş vrea să mergem mai departe pentru a vedea efectului copiatului în viaţa de zi cu zi. Datorită site-urilor specializate în copirate (referate) orice student şi elev este încurajat să-şi finalizeze lucrarea în 10 minute, ocolind orele de lectură de la bibliotecă şi eliminând stresul neuronilor. Astfel cu un “copy” “paste” eşti un elev de nota 10 şi pe deasupra şi cu toate serialele tv. la zi şi specialist în orice top al vedetelor de pretutindeni.

Dar mai există un copiat, cel a comportamentului sau îmbrăcăminţii cuiva. Vezi tineri “traşi la xerox” atât ca îmbrăcăminte cât şi ca frizură şi conduită, urmând copia fidelă a idolului lor. Nu mai ai capacitatea de a fi tu însuţi, pentru că te-ai obişnuit să copiezi în fiecare aspect al vieţii, devenind o clonă a altora nu un original fidel aşa cum te-a creeat Dumnezeu.

În final, ridic ochii spre ceruri şi afirm: Doamne fereşte-ne de orice fel de furt sau copiat şi ajută-ne să fim plăcuţi Ţie în orice domeniu al vieţii, purtând însemnele unui Hristos viu şi prezent în fiecare compartiment al vieţii noastre…

Nicu Meister

Sinuciderea

Gânduri de sinucidere, tendinţe şi ameninţări

Suicidul este a doua mare cauză de moarte în rândul adolescenţilor. În SUA, un tânăr se sinucide la fiecare 80 de minute. O încercare de sinucidere se realizează în fiecare minut.

Studiile au arătat că 30% din adolescenţi s-au gândit la sinucidere, şi 4% au încercat efectiv să facă aşa ceva. 60% din adolescenţi cunosc un prieten care a încercat, sau a reuşit să se sinucidă.

Aceste statistici arată doar ceea ce este cunoscut. Rata actuală este, probabil, chiar mai mare. Pe lângă pierderea vieţii, este imposibil să măsori cantitatea de durere şi supărare pe care aceste tragedii o cauzează familiilor şi comunităţilor.

Adolescenţii preferă să îşi ascundă emoţiile, ceea ce face mai dificilă detectarea unui adolescent aflat în riscul sinuciderii. Iată câteva semnale care-l trădează.

1. Ameninţări cu sinuciderea.

2. Vorbirea despre moarte.

3. Pregătirea pentru moarte (împărţirea bunurilor personale).

4. Depresia.

5. Schimbări bruşte în comportament. Stări schimbătoare.

6. Retragere în sine.

7. Scrierea unei notiţe de sinucidere.

CAUZE

Factorii sociali sunt adeseori puncte de pornire pentru gândurile de sinucidere. Trăim într-o lume care se schimbă atât de repede, încât nu mai oferă deloc securitate pentru un adolescent care are nevoie cu aşa mare disperare de ea. Standardele morale sunt în continuă schimbare, şi adolescenţii consideră trecerea prin viaţă un lucru dificil, cu linii călăuzitoare care sunt schimbate de la o zi la alta, fiind considerate nerelevante.

Ruperea unităţii familiale. Cele mai comune forme de rupere familială sunt mutarea în altă locuinţă şi divorţul. Cu o rată a divorţului în creştere, se produce o instabilitate şi mai mare în vieţile adolescenţilor.

Folosirea alcoolului şi a drogurilor. Pe măsură ce mai mulţi tineri caută să se refugieze în aceste stiluri de viaţă cu mare risc, unii caută refugierea supremă. Iar faptul că mass-media încurajează asemenea acţiuni cu glorificarea pe care o aduce violenţei nu reprezintă nici un ajutor. Şi, pe măsură ce din ce în ce mai mulţi tineri optează pentru sinucidere, acest lucru îi va încuraja pe prietenii lor să facă acelaşi lucru.

Depresia. Moartea unui părinte, a unui prieten apropiat, sau a unei persoane iubite este adesea un lucru care nu poate fi suportat de ei. Ei caută să scape de durere şi de pierdere, sau caută să se reîntâlnească cu cel iubit.

Vinovăţia este o altă cauză comună pentru care un adolescent ar putea încerca să se sinucidă. Este o modalitate prin care ei pot lua controlul pedepsei pentru păcatele lor, care îi fac să se simtă vinovaţi.

Răzbunarea. Suicidul poate fi uneori o formă de răzbunare. Dorinţa de sinucidere, pentru a pedepsi o persoană care i-a rănit, poate să fie mai mare decât dorinţa de a trăi. Unii adolescenţi se vor sinucide pentru a se răzbuna pe un părinte sau pe un fost/fostă prieten/prietenă.

EFECTE

Cel mai evident efect al suicidului este pierderea vieţii. Însă, adeseori, adolescenţii nu se gândesc la efectul pe care îl poate avea suicidul lor asupra celor din jur. Adesea, discutarea împreună cu ei a efectului pe care moartea lor îl va putea avea asupra celor dragi din jurul lor, va face ca gândul lor de sinucidere să dispară.

Părinţii lor se vor simţi vinovaţi tot restul vieţilor pentru că nu au prevenit sinuciderea copilului lor. Prietenii lor se vor simţi părăsiţi, şi chiar trădaţi, uneori. Pastorii se vor întreba ce anume au făcut ei pentru a fi putut preveni aşa ceva. Profesorii îşi vor fi dorit să fi văzut semnele prevestitoare. Oamenii pe care ei îi iubesc vor da vina pe ei înşişi şi unii pe alţii, şi, chiar şi căsniciile se vor rupe pentru faptul că părinţii vor da vina unul pe celălalt. Cel mai tragic efect al sinuciderii este plantarea acestei seminţe distructive în mintea unei alte persoane pe care ei o lasă în urmă. Aceia care au o relaţie apropiată cu o victimă a sinuciderii sunt într-un mare risc de a ajunge la propria lor sinucidere.

PERSPECTIVA BIBLIEI

Sinuciderea nu este ceva neîntâlnit în Biblie. Multe personaje biblice s-au gândit la sinucidere. Iov, cel care a suferit cel mai mult, s-a plâns: „Blestemată să fie ziua în care m-am născut … De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?” (Iov 3:3,11)

Samson a murit în glorie, sinucigându-se, atunci când a prăbuşit templul peste proprii săi torţionari. Regele Zimri, văzând că regatul său se năruie, a dat foc propriului său palat şi şi-a luat viaţa. Iuda s-a spânzurat, datorită remuşcărilor date de trădarea lui Isus.

Biblia este clară spunând faptul că doar Dumnezeu are dreptul de a lua viaţa unui om. „Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.” (1 Samuel 2:6). Dumnezeu aşteaptă ca noi să arătăm nădejde. „… în lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33.)

PREVENIRE

Cea mai importantă regulă a prevenirii sinuciderii este: FACEŢI CEVA. Dacă cineva pe care îl cunoaşteţi a încercat să se sinucidă şi nu a primit o îngrijire profesională: AJUTAŢI-L. Dacă cineva cunoscut ameninţă că îşi va pune capăt zilelor: AJUTAŢI-L. Dacă cineva pe care îl cunoaşteţi a trecut printr-o schimbare drastică în viaţă şi începe să scrie testamente şi să îşi dea toată avuţia: AJUTAŢI. Nu aşteptaţi să vedeţi şi celelalte semne începând să apară. Nu lăsaţi să treacă timpul, pentru a vă mai gândi. Faceţi totul azi. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

Injuratura

Înjurătura, păcat sau doar o exprimare a mâniei?

“Din aceeaşi gură ies şi binecuvântarea şi blestemul!” Iacov 3:10

Unul dintre cele mai preţioase daruri pe care Dumnezeu la dat omului este vorbirea. Această capacitate de a articula cuvinte le-a fost dată doar oamenilor. Nici o alta vieţuitoare nu are acest potenţial. Cu ajutorul acestui cadou nepreţuit, putem comunica celor din jurul nostru idei, concepte, emoţii sau gânduri.

TERMENI

Dar aceast mărgăritar de preţ este folosit de unii din semenii noştrii într-un fel pe care Iisus nu-l doreşte, ba chiar îl condamnă. Acest mod de a vorbi se numeşte înjurătură sau sudalmă.

Dex-ul explica astfel: A ÎNJURÁ înjúr 1. intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase (în forma unei imprecaţii); a sudui. 2. tranz. (persoane)

A trata cu vorbe necuviincioase, a drăcui, a ocărî, a invectiva, a măscări, a stropşi, a sudui, a târtăi, a mustra, a spurca.

Având ca prototip blestemul, înjurătura invocă, la rândul ei, elemente sacre ca sfintele taine, demonii şi divinitatea – dar o face isteric, pur verbal, pentru a plăsmui contexte agravante şi imagini strigătoare la cer, pe măsura năbădăilor furibundului. Altminteri, înjurătura se desfăşoară în imanent, pomenind rubedenii, materii de tot felul, regnuri şi părţi trupeşti, pe scurt, lumea întreagă.

O REALITATE CUTREMURĂTOARE

Preotul ortodox Dr. Ştefan Slevoacă recunoaşte acest flagel şi chiar este împotriva acestui obicei: “Sudalmele se aud în tot locul. Se aud în toiul mâniei, al certurilor dintre oameni, pe drum, prin pieţele târgurilor. “Creştinii” noştri înjură la cârciumă, ostaşii în cazărmi, muncitorii în fabrici şi ateliere. Ba, de multe ori, unii înjură fara nici o pricină, doar aşa în glumă, ca să pară mai grozavi. Până şi din gurile copiilor se aud batjocoriri ale persoanelor sau lucrurilor sfinte, fireşte, deprindere învăţată de la cei în vârstă. Păcatul acesta care rostogoleşte în iad pe atâţia din fraţii noştri, trebuie înfierat şi arătat în toată urâţenia lui. Mai mult: el trebuie stârpit cu totul din ogorul dreptei credinţe, ca o buruiană otravită, aducătoare de moarte.“

MOTIVE

Motivele pentru care oamenii le adoptă sunt diverse: eliminarea tensiunii, eliberarea de convenţiile lumii simandicoase sau descărcarea anxietăţii generate de o anumită problemă.

Am întrebat pe mulţi de ce vorbesc aşa vulgar şi majoritatea au folosit termenul de “răcorire” sau eliberare a tensiunii acumulate în urma unor situaţii încărcate de nervi. De obicei oamenii nu-şi propun să injure, dar spun ei “le scapă” aceste cuvinte. Sunt însă tineri care iubesc această viperă demonică şi spre surprinderea şi dezgustul meu, în căutarea de material pentru acest studiu am găsit în spaţiul virtual, concurs cu cele mai lungi înjurături sau cele mai vulgare, ba mai mult, apeluri de telefon înjurătură, care te înfioară ascultându-le. Cred că aici nu mai vorbim de motive, ci de posedări demonice care au ca rezultat aceste efecte vizibile.

Scuzele pe care le aduc cei care înjură sunt absolut puerile şi nu au nici o valoare: am fost nervos, am fost beat, m-am obişnuit să înjur, n-am intenţionat să-l ofensez pe Dumnezeu. Cine insultă pe un semen al său şi este dat în judecată pentru ultraj nu se poate justifica la proces spunând: am fost nervos, am fost beat, m-am obişnuit să insult, n-am intenţionat să ofensez; răspunde de fapta sa şi trage pedeapsa. Când e vorba de Dumnezeu lucrurile nu stau altfel.

PEDEPSE PENTRU CEI CARE INJURAU

Pentru extirparea înjurăturii s-au folosit diferite metode. În primul rând, sancţiuni legale dintre cele mai diferite. Împăratul Carol cel Mare a prescris pentru înjurătură pedeapsa cu moartea. Împăratul Frederic al IV-lea bătaia cu vergi. Sfântul Ludovic al Franţei, celui care înjura îi marca buza de jos cu fierul roşu. O ordonanţă din anul 1347 prevedea tăierea buzei superioare la a doua înjurătură şi tăierea limbii la a patra. Această legislaţie a rămas în vigoare în Franţa până la Ludovic al XV-lea. În celelalte ţări ale Europei i se aplicau celor care înjurau cele mai variate pedepse: smulgerea limbii, perforarea limbii cu ace, trimiterea la galere, bătaia cu vergi. În unele părţi, cei care înjurau erau închişi în coşuri şi lăsaţi de mai multe ori la fund în apă, în alte părţi erau purtaţi goi pe stradă în timp ce erau loviţi cu biciul. În alte părţi erau expuşi public în timpul liturghiei la poarta bisericii cu funia la gât, în alte părţi erau însemnaţi pe frunte cu fierul roşu, pe vremea lui Mussolini în Italia înjurătura în public se amenda cu 500 de lire.

CUI DĂUNEAZĂ

Teologul R. Laurentin afirmă: “Dumnezeu este mai puţin lovit de înjurăturile noastre decât am fi noi dacă o furnică s-ar ridica pe cele două labe din spate şi ar striga la noi pe limba ei: porc de om!”

Înjurătura nu-l loveşte şi nu-l degradează pe Dumnezeu, în schimb îl loveşte şi-l degradează pe omul care înjură. Sunt foarte cunoscute cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: “După cum o piatră aruncată în sus împotriva stelelor nu provoacă nici un rău stelelor ci, căzând înapoi, îl loveşte pe cel care a aruncat-o, tot astfel cine îl înjură pe Dumnezeu[şi pe alţii], nu-i face lui Dumnezeu nici un rău, ci îşi provoacă sieşi moartea veşnică”.

MĂSURI

Un exemplu vrednic de laudă avem în această privinţă în Italia anilor `20-`30: marea cruciadă de dimensiune naţională împotriva înjurăturii. O uriaşă mişcare patronată de Pius al XI-lea în care s-a angajat guvernul, generali de armată, intelectuali, artişti, o mişcare ce a mobilizat toate clasele sociale. Iniţiative pe toate planurile: rugăciuni, congrese, publicaţii, conferinţe, instrucţii mai ales în şcoli. Marconi a pus la dispoziţie staţia sa de emisie radio – de abia se inventase – pentru a sensibiliza şi conştientiza poporul întreg în faţa flagelului înjurăturii.

CE SPUNE BIBLIA

“Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” Efeseni 4: 29
“Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţumire. Efeseni 5: 4

“Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” Coloseni 4: 6

Biblia nu este de acord cu înjurătura. Aceste vorbe murdare sunt păcate tot aşa cum sunt şi crimele sau incestul. În ochii Lui Dumnezeu nu este păcat mare sau mic, toate au aceiaşi greutate!

Să nu ne lăsăm păcăliţi de hainul diavol care încearcă să ne inducă în eroare afirmând cu nevinovăţie că înjurătura nu este decat o supapă de evacuare a presiunii acumulate în interior. Fals! Să nu uităm cuvântul Domnului Iisus: “Vă spun că pentru orice cuvânt deşert pe care îl vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii”(Matei 12:36)”. Care va fi răsplata ta dacă ţi s-ar calcula toate înjurăturile? Un bun motiv de meditaţie!

Şi totuşi, Iisus ne primeşte şi ne iartă dacă ne pocăim, ne pare rău şi dorim a începe o viaţă nouă cu o vorbire curată şi neântinată…

http://www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog

http://blog.metropolis.ro/categorii/filosofie-si-psihologie/cartea-gesturilor-europene/

http://www.sfvasile.as.ro/injurie.htm

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic42555.html

http://www.adevarul.ro/articole/blestemul-si-injuratura/

Nicu Meister

Cu masca sau fara masca

Trebuie să recunoaştem că fiecare dintre noi are măştile lui. Măşti pe care le schimbăm zilnic sau chiar mai des în funcţie de “necesităţi”. Voi încerca să abordez în acest spaţiu alocat tinerilor, pericolele purtării de măşti şi necesitatea renunţării la ele.

Tânărul ca actor

Chiar dacă nu toţi am terminat facultatea de teatru şi film, fiecare dintre noi, în mod conştient sau nu, suntem nişte actori pe scena vieţii. Jucăm roluri a căror texte le cunoaştem pe de rost, nu avem nevoie de regizor pentru că noi suntem propriul nostru regizor. Suntem aşa de pricepuţi în a proiecta imaginea pe care o doresc părinţii sau prietenii noştri şi nu suntem noi înşine de teama respingerii şi a eşecului.

Design-ul măştilor

Măştile sunt de diferite modele şi mărimi, în funcţie de metehnele care posedă individul:

-Masca de persoană integră, pentru ascunderea lipsei de caracter;

-Masca spiritualităţii, pentru a reduce la tăcere sufletul flămând după Cuvânt şi părtăşie;

-Masca dragostei, pentru a tăinui egoismul care erodează personalitatea;

-Masca aparenţei, pentru a creşte gradul de atractivitate al persoanei;

-Masca O.K-ului, interzice privirea în interiorul individului, acoperind furtunile şi zbaterile din interior cu formula “Sunt OK”, însoţită de un zâmbet fals;

Pericolul Permanenţei

Aceste măşti se mulează atât de bine încât nu le mai scoatem cu săptămânile. Există pericolul de a le purta permanent şi atunci credem cu naivitate că de fapt acela este adevăratul EU… Da de unde, realul şi adevăratul EU, este ferecat într-una din temniţele sufletului şi tânjeşte după eliberare şi afirmare. Este oare chiar aşa de greu să fim noi înşine?

Pericolul izolării

Măştile nu ne apropie de ţinta noastră, ne depărtează şi ne înstrăinează de scop. Sunt ca un turn care se înalţă şi din care nu mai putem coborî. Măştile, dau falsa impresie că eşti pe drumul cel bun, dar nu trece multă vreme şi realitatea prezentului ne trezeşte la veridicitatea zguduitoare că suntem exact opusul a ceea ce am crezut!

Pericolul imitării

De fapt măştile la care apelăm sunt oamenii fictivi care am vrea să fim. Imităm ceea ce ar trebui să fim, ajungând în final să semănăm cu acel animăluţ drăguţ care ne distrează că imită aşa bine pe toată lumea…

Caracterul nostru nu este o haină peticită cu imitaţii ieftine ci este un întreg pe care nu trebuie să-l ascundem. Noi nu suntem imitaţii suntem originale.

Original sau copie?

Vrei să fi tu însuţi? Original, fără cosmetizare? Fără retuşuri? Atunci trebuie să dai masca/măştile jos.

Te-ai născut original, de ce să trăieşti ca o copie?

Influenţa anturajului şi spiritul de turmă te duc acolo unde nu doreşti a ajunge. Îndrăsneşte să înnoţi contra curentului, demonstrând că eşti viu şi unicat şi atunci ca şi picturile sau statuetele originale vei fi admirat şi pus la loc de cinste. Dumnezeu se v-a mândri cu tine cum a făcut-o cu Iov, pentru că el a avut curajul să arunce toate măştile jos şi să fie EL ÎNSUŞI.

Personaje biblice cu măşti

-1 Împăraţi 14:6 Când a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa când intra pe uşă, a zis: “Intră, nevasta lui Ieroboam, pentru ce vrei să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre. Această femeie a încercat să-şi pună una din măştile pe care şi le punea de obicei, pentru a obţine ceea ce dorea, dar Dumnezeu a dat masca ei la o parte lăsând să i se vadă chipul hidos al păcatului.

-Anania şi Safira sunt un exemplu al purtării măştilor în familie. Împreună au hotărât să folosească masca făţărniciei şi împreună au fost demascaţi de Duhul Sfânt prin Petru.

-Simon vrăjitorul este un exemplu clar de purtător de mască printre credincioşi. Nimeni nu-l bănuia după episodul cu arderea cărţilor de vrăjitorie, dar Duhul Sfânt a tras jos masca arătându-i caracterul netransformat încă.

Faţa din spatele măştii

Ce se află în spatele măştilor purtate? Cum eşti atunci când în singurătate renunţi la camuflajul exterior? Ţi-e teamă de aceea faţă? Ai curajul să apari în faţa cuiva fără nici o mască? Daca da, atunci eşti un om ca oricare altul, cu îngrijorarea permanentă că nu eşti suficient de dur, îndeajuns de puternic, destul de spiritual e.t.c. Se poate ca în spatele a ceea ce afişăm să fie răni deschise pe care nu ne permitem a le etala.

Fără mască…

Unii sunt speriaţi de această sintagmă. A fi fără mască, însemnă a fi tu însuţi, natural, cu greşelile şi cicatricile tale. A te afişa fără mască, înseamnă a-ţi accepta felul de a fi şi a recunoaşte în mod cinstit că te lupţi pentru a rezolva problemele pe care le ai. Oamenii care te iubesc şi te acceptă aşa cum eşti, iubesc adevăratul tău caracter şi fel de a fii. Nu trebuie să mai stai cu frica în spate la gândul că vei fi descoperit sau că la un moment dat nu vei mai face faţă în a poza personajul fictiv al măştii. Gata, s-au terminat toate aceste temeri!

Nicu Meister

1 Aprilie ziua păcălelilor

1 Aprile ziua păcălelilor…

           Am auzit cu toţii de această zi care este aşteptată cu nerăbdare de multă lume, pentru a face glume şi farse prietenilor.

Trebuie încurajată această zi şi considerată ca o deconectare de la stresul nostru cel de toate zilele, sau ar trebui respinsă şi considerată “ziua nebunilor”, cum este ea numită în ţara noastră de sobrii maramureşeni?

  Dicţionarul de sinonime  prezintă încă două cuvinte care au sens identic: farsă şi ÎNŞELĂTORIE.

Aşadar conform acestei definiţii extinse, a păcălii pe cineva de 1 aprile şi nu numai, înseamnă de fapt a înşela! Acest cuvânt la rândul lui, se defineşte prin:  “a induce în eroare, a abuza de buna-credinţă a cuiva, a minţi, a momi, a păcăli, a trişa.”(sursa D.E.X) Cred că o astfel de abordare morfologică a fost necesară pentru a cunoaşte rădăcina acestui termen.

  Care este părerea Bibliei cu privire la păcăleală sau înşelăciune?

Leviticul 25:17: “Nici unul din voi să nu înşele, deci, pe aproapele lui…”

Psalmi 34:13: “ Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!”

Psalmi 101:7: “Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.”

Proverbe 12:20: “Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul…”

Chiar Isus în unul din discursurile sale declară: “ Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.” Evanghelia lui Marcu 7:21-23.

   Am citit un top al păcălelilor unde pe un loc fruntaş figura o farsă a unui  post  american de radio (National Public Radio) care  anunţa că toţi cei care îşi vor face un tatuaj cu Coca Cola vor primi un discount de 10 la sută pe viaţă pentru orice produs cu acest logo. A fost o înşelătorie în masă. Mii de telefoane au sunat  la redacţie pentru premiu aflând cu stupoare că de fapt au fost minţiţi, deoarece totul a fost o “păcălelă” de 1 aprilie.

  Diavolul îmbracă păcatul în cele mai interesante veşminte pentru a nu fi descoperit. Dar credincioşii ştiu ce se ascunde în spatele scenei. Noi ştim că regizorul este unul şi acelaşi, care a înşelat şi mai înşeală, care a minţit şi mai minte, care a distrus şi continuă să distrugă caractere şi suflete, este vorba despre întunecatul satan.

  Farsele “nevinovate” jucate prietenilor sau membrilor familiei sunt de fapt seminţe ale viitorilor uriaşi care te vor devora. Vrei să plantezi aceste seminţe? Vrei să deschizi larg poarta pentru a permite forţelor întunericului să dea năvală şi să pună stăpânire pe inima ta? Cred că cititorii nu doresc cu nici un chip acest lucru. Haideţi ca împreună să strângem rândurile şi să luptăm pentru ca aceste practici să fie îndepărtate din societatea în care trăim, stigmatizată tot mai mult de nepăsarea sufletului.

                                                                                               Nicu Meister