Este prea copilăresc să crezi numai în Isus şi păcatele vor fi iertate, trebuie adăugat la acest gest simplu şi uşor de făcut, alte zeci de canoane, pelerinaje la mănăstiri cu renume, donaţii, milostenii, discuţii îndelungi cu duhovnici experimentaţi, atingeri ale unor moaşte sfinte, drumeţii la icoane făcătoare de minuni şi poate, poate, atunci, Isus va privi din înaltul cerului şi vei avea o şansă la mântuire.Bisericile sunt prea simple şi banale, aşa că este un lucru de la sine înţeles că trebuie să le configurăm arhitectura în aşa fel încât să arate ca nişte labirinte întortocheate, pentru a uimi ochii şi mintea privitorului uitând că de fapt omul calcă pragul bisericii pentru a se închina în duh şi adevăr Dumnezeului sfânt şi nu pentru a contempla măreţia făurită de mâini omeneşti. Îmbrăcămintea, coafura sau frizura trebuie să fie cât mai complexe pentru a pune pe gânduri trecătorul de rând, nicidecum nu trebuie să trecem neobservaţi, trebuie să şocăm prin prezenţa noastră…
Cele prezentate mai sus, sunt doar câteva mostre pescuite din gândirea secolului nostru, din generaţia noastră sătulă până peste cap de simplitate, care crede cu tărie, că este mai de folos să o arunce, fără prea multă mustrare de conştiinţă, la coşul de gunoi al umanităţii.
Care este de fapt esenţa simplităţii? “N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.”
Simplitatea cucereşte! Isus s-a născut într-un staul, Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă, Petru era un simplu pescar, Iosif a fost sclav şi puşcăriaş, Elisei era un fermier obişnuit şi totuşi… aceşti oameni strălucesc şi astăzi în constelaţia sfinţilor, datorită credinţei lor simple în Dumnezeu. Simplitatea este o floare rară, cultivată din ce în ce mai puţin, chiar şi în cercurile evanghelice. Dorinţa de a ieşii din anonimat împinge la gestul necugetat de a smulge această floare rară, cultivată cu grijă şi de a o călca în picioare desconsiderând-o. Dar de fapt tocmai împodobiţi cu modestie strălucim ca nişte giuvaere de preţ. Simplitatea în purtare, vorbire, îmbrăcăminte şi sfinţenie atrage atenţia lui Dumnezeu. O vorbire simplă pe înţelesul tuturor, aduce multă învăţătură, decât prezentări ambilicate, presărate cu cuvinte care trebuiesc notate pentru a le căuta mai apoi sensul în dicţionar. E nevoie de simplitate în planificare, pentru că ne amplificăm planurile şi proiectele, lăsând pe afară ce este cu adevărat important. E nevoie să ne întoarcem la vremurile în care viaţa era trăită în simplitate dar cu sfinţenie şi frică de Dumnezeu. E greu să trăiesc astăzi pur şi simplu, bucurându-mă de bogăţiile nemăsurate oferite de Dumnezeu?
Aş vrea să încep această postare cu un paragraf care a stat la rădăcina acestui articol. Este o parte din articolul “Copyright în teologie?” editat de Daniel Brânzei şi se găseşte integral aici!
“Cineva m-a informat ca a auzit o predica de a mea rostita de un altul, pe undeva prin Romania. Am sentimentul unui compozitor care a dat in sfarsit lovitura si i-a reusit in sfarsit si lui un “slagar”. Un prieten bun spune public de cativa ani ca una din poeziile mele, devenita acum text de cantare, ii apartine. Nu l-am contrazis niciodata. Un alt prieten a adaugat, fara sa-mi spuna, la una din poeziile mele o a patra strofa. Probabil ca este cea mai buna dintre toate. M-am bucurat. Nu sunt pentru furt! Sunt totusi pentru prietenii care “isi poarta din cand in cand unii altora hainele”. (Daniel Brânzei)
Era prin anii ‘90 şi eu eram un iubitor al muzicii creştine. Cântam în biserica din sat împreună cu fratele meu, dar conduceam şi cântările în comun. În acea vreme, muzica “pocăiţilor” nu era atât de variată ca acum şi nu prea aveai de unde să alegi. Fraţii Groza sau Omega erau printre cei mai audiaţi. Vroiam să vin cu ceva nou în biserica unde slujeam aşa că am hotărât să compun eu. Am compus piese speciale la evenimentele din biserică: nunţi, binecuvântări, botez în apă şi evanghelizări. Împreună cu păstorul nostru mergeam prin ţară la diferite evanghelizări unde cântam şi din aceste piese noi. Am fost invitat la RVE Sibiu pentru a înregistra, dar nu ştiu dacă mi-au fost date pe post vreodată piesele înregistrate, pentru că, mi s-a spus, mai am de lucru la dicţie. “Avem nevoie de Dumnezeu” face parte din acele cântări compuse atunci, după revoluţie, înfometat de ceva nou care să atingă auditoriu. Nu peste mult timp am auzit piesa, cântată de nişte tineri din Braşov, într-o altă biserică din ţară. Inexplicabil am început să plâng.Un plâns necontrolat, de bucurie sau de emoţie că audiam pentru prima dată unul din cântecele dăruite mie de Dumnezeu, plămădit cu dragoste în casa părintească. Au trecut câţiva ani şi am auzit piesa pe una din casetele surorilor Pălincaş. M-am grăbit să citesc lista cu autorii şi compozitorii albumului. În dreptul piesei “Avem nevoie de Dumnezeu” stătea scris: AUTOR NECUNOSCUT. Am înţeles atunci ceea ce fratele Brânzei explică în articolul de mai sus, că odată ce Dumnezeu ţi-a dăruit ceva, o cântare, o predică, o poezie, acestea nu-ţi mai aparţin, chiar dacă tu ai fost instrumentul de care Dumnezeu s-a folosit pentru a zămisli acel ceva, toate acestea aparţin publicului larg. Ataşez aici două interpretări ale acestei piese, una aparţine Surorilor Pălincaş, cealaltă lui Vicu Mihălţan. Audiţie plăcută!
Trebuie să recunoaştem că fiecare dintre noi are măştile lui. Măşti pe care le schimbăm zilnic sau chiar mai des în funcţie de “necesităţi”. Voi încerca să abordez în acest spaţiu alocat tinerilor, pericolele purtării de măşti şi necesitatea renunţării la ele.
Tânărul ca actor
Chiar dacă nu toţi am terminat facultatea de teatru şi film, fiecare dintre noi, în mod conştient sau nu, suntem nişte actori pe scena vieţii. Jucăm roluri a căror texte le cunoaştem pe de rost, nu avem nevoie de regizor pentru că noi suntem propriul nostru regizor. Suntem aşa de pricepuţi în a proiecta imaginea pe care o doresc părinţii sau prietenii noştri şi nu suntem noi înşine de teama respingerii şi a eşecului.
Design-ul măştilor
Măştile sunt de diferite modele şi mărimi, în funcţie de metehnele care posedă individul:
-Masca de persoană integră, pentru ascunderea lipsei de caracter;
-Masca spiritualităţii, pentru a reduce la tăcere sufletul flămând după Cuvânt şi părtăşie;
-Masca dragostei, pentru a tăinui egoismul care erodează personalitatea;
-Masca aparenţei, pentru a creşte gradul de atractivitate al persoanei;
-Masca O.K-ului, interzice privirea în interiorul individului, acoperind furtunile şi zbaterile din interior cu formula “Sunt OK”, însoţită de un zâmbet fals;
Pericolul Permanenţei
Aceste măşti se mulează atât de bine încât nu le mai scoatem cu săptămânile. Există pericolul de a le purta permanent şi atunci credem cu naivitate că de fapt acela este adevăratul EU… Da de unde, realul şi adevăratul EU, este ferecat într-una din temniţele sufletului şi tânjeşte după eliberare şi afirmare. Este oare chiar aşa de greu să fim noi înşine?
Pericolul izolării
Măştile nu ne apropie de ţinta noastră, ne depărtează şi ne înstrăinează de scop. Sunt ca un turn care se înalţă şi din care nu mai putem coborî. Măştile, dau falsa impresie că eşti pe drumul cel bun, dar nu trece multă vreme şi realitatea prezentului ne trezeşte la veridicitatea zguduitoare că suntem exact opusul a ceea ce am crezut!
Pericolul imitării
De fapt măştile la care apelăm sunt oamenii fictivi care am vrea să fim. Imităm ceea ce ar trebui să fim, ajungând în final să semănăm cu acel animăluţ drăguţ care ne distrează că imită aşa bine pe toată lumea… Caracterul nostru nu este o haină peticită cu imitaţii ieftine ci este un întreg pe care nu trebuie să-l ascundem. Noi nu suntem imitaţii suntem originale.
Original sau copie?
Vrei să fi tu însuţi? Original, fără cosmetizare? Fără retuşuri? Atunci trebuie să dai masca/măştile jos. Te-ai născut original, de ce să trăieşti ca o copie? Influenţa anturajului şi spiritul de turmă te duc acolo unde nu doreşti a ajunge. Îndrăsneşte să înnoţi contra curentului, demonstrând că eşti viu şi unicat şi atunci ca şi picturile sau statuetele originale vei fi admirat şi pus la loc de cinste. Dumnezeu se v-a mândri cu tine cum a făcut-o cu Iov, pentru că el a avut curajul să arunce toate măştile jos şi să fie EL ÎNSUŞI.
Personaje biblice cu măşti
-1 Împăraţi 14:6 Când a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa când intra pe uşă, a zis: “Intră, nevasta lui Ieroboam, pentru ce vrei să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre. Această femeie a încercat să-şi pună una din măştile pe care şi le punea de obicei, pentru a obţine ceea ce dorea, dar Dumnezeu a dat masca ei la o parte lăsând să i se vadă chipul hidos al păcatului.
-Anania şi Safira sunt un exemplu al purtării măştilor în familie. Împreună au hotărât să folosească masca făţărniciei şi împreună au fost demascaţi de Duhul Sfânt prin Petru.
-Simon vrăjitorul este un exemplu clar de purtător de mască printre credincioşi. Nimeni nu-l bănuia după episodul cu arderea cărţilor de vrăjitorie, dar Duhul Sfânt a tras jos masca arătându-i caracterul netransformat încă.
Faţa din spatele măştii
Ce se află în spatele măştilor purtate? Cum eşti atunci când în singurătate renunţi la camuflajul exterior? Ţi-e teamă de aceea faţă? Ai curajul să apari în faţa cuiva fără nici o mască? Daca da, atunci eşti un om ca oricare altul, cu îngrijorarea permanentă că nu eşti suficient de dur, îndeajuns de puternic, destul de spiritual e.t.c. Se poate ca în spatele a ceea ce afişăm să fie răni deschise pe care nu ne permitem a le etala.
Fără mască…
Unii sunt speriaţi de această sintagmă. A fi fără mască, însemnă a fi tu însuţi, natural, cu greşelile şi cicatricile tale. A te afişa fără mască, înseamnă a-ţi accepta felul de a fi şi a recunoaşte în mod cinstit că te lupţi pentru a rezolva problemele pe care le ai. Oamenii care te iubesc şi te acceptă aşa cum eşti, iubesc adevăratul tău caracter şi fel de a fii. Nu trebuie să mai stai cu frica în spate la gândul că vei fi descoperit sau că la un moment dat nu vei mai face faţă în a poza personajul fictiv al măştii. Gata, s-au terminat toate aceste temeri!
Mâinile noastre pot proteja şi răsfăţa comorile efemere ale acestei lumi sau pot purta cu mândrie valorile divine care niciodată nu se vor devaloriza.
Se poate să ţinem în mâinile noastre cu multă grijă frica de a nu fi călcat în picioare de ceilalţi, mândria unei imagini de sine bune, poate teama de viitor şi necunoscut sau poate frâiele conducerii şi siguranţei personale. Dumnezeul pe care-L slujim se vede nevoit de multe ori să ne desfacă mâinile încleştate pe gunoaiele aceste lumi, pentru a pune El în căuşul palmelor noastre valorile inestimabile ale cerului. Vom descoperii în continuare, dacă suntem sinceri cu noi înşine, ce anume avem noi în mâini la momentul actual…
Toiagul de lider
-Moise a avut toiagul de conducător
-Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Exod 4.2
-Conducător al unui grup, al unei biserici, capul de familie
-liderul este cel care rămâne de multe ori singur, izolat, neânţeles, arătat cu degetul pentru hotărârile care le ia.
Sceptrul administraţiei
- Iosif a avut sceptrul administraţiei în mâinile lui
“Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea.” Gen.39.6
-Administartorul în cazul lui Iosif, trebuia să administerze ceva ce nu era a lui, ceva ce nu-i aparţinea.
-Fiecare dintre noi poartă acest sceptru al administraţiei, sau ar trebui să-l poarte.
-Tot ce avem pe acest pământ, chiar dacă sunt inscrise pe numele nostru terestru, de fapt aparţin Lui Dumnezeu. Casă, maşină, terenuri, afaceri, fundaţii, conturi în bancă sau orice altceva ne sunt date spre administrare. Suntem bun ispravnici?
-Chiar şi corpul ne este dat spre administrare…
Ulciorul slujirii
- Elisei ţinea ulciorul slujirii
Dar Iosafat a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă în mâinile lui Ilie.” 2Împ.3.11
-Este atât de greu să ai în mână ulciorul acesta uzat şi ciobit al slujirii.
-Slujirea necesită umilinţă şi plecare a capului.
-Cu siguranţă visul lui Elisei era mai măreţ decât acela de a turna apă pe mâinile lui Ilie de câteva ori pe zi. E greu să fi slugă!
-Acest ulcior al slujirii este purtat de toţi credincioşii… în discuţii.
-Se filozofează pe necesitatea dobândirii acestei virtuţi, dar puţini trec la fapte.
- Într-o povestire veche intitulata „ Sclavul Regelui”, se vorbeste despre un rob care îsi împlinea cu credinciosie slujba fata de stapînul sau. Într-o zi, acesta a fost întîmpinat de un înger, care apreciindu-i modul în care îl slujeste pe stapînul sau i-a spus ca este gata sa-i împlineasca orice dorinta. Servitorul n-a stat mult pe gînduri. Tot timpul şi-a zis: „ce bine este de stapânul meu ; nu face nimic, iar toţi ceilalţi lucrează pentru el!„ De aceea a spus îngerului: „dorinţa mea este ca să iau locul regelui fără responsabilităţile lui, iar toţi ceilalţi să-mi slujească.” De astazi înainte vreau sa nu mai fac nimic; bucurîndu-mă doar de tot ce-mi vor oferi ceilalţi.Dupa ce i-a fost împlinita dorinta , pentru o vreme lucrurile au mers foarte bine. Dupa un timp însa , robul ce-a luat locul regelui , s-a plictisit. Nu mai avea nici un fel de bucurie şi nici nu mai putea suferi capriciile celor care îl slujeau. Povara faptului ca nu mai putea face nimic , devenea tot mai mare cu fiecare zi . De aceea a chemat îngerul şi i-a zis : „ajută-mă să mă întorc la slujba mea, pentru ca atunci eram mai fericit . Mai degraba sunt gata sa merg în iad, decît sa mai ramân în acest loc unde nu pot sa fac nimic”!
Îngerul l-a privit cu atentie , apoi i-a zis :” unde crezi ca ai fost în ultimile 90 de zile „?
În această scurtă povestire , este un mare adevar. Noi am fost creaţi nu pentru a fi slujiţi , ci pentru a sluji.
Acul hărniciei şi compasiunea pentru alţii
- Tabita mâna care avea acul hărniciei şi compasiunea pt. alţii
Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. “Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.” Fapte 9.39
-Într-o împrejurare, Maica Teresa a spus : „ La sfârsitul vietii nu vom fi judecati dupa câte diplome am reusit sa obtinem, sau ce pozitii am ocupat si câti bani am reusit sa strîngem. Vom fi judecati dupa felul cum am dat de manîncare celor flamînzi si i-am îmbracat pe cei goi .Sunt oameni flamânzi nu numai dupa pîine, ci flamînzi dupa dragoste. Sunt oameni goi nu numai pentru ca n-au cu ce sa se îmbrace , ci pentru ca sunt dezbracati de orice demnitate umana. Sunt oameni fara casa nu numai penru ca n-au un adapost, ci pentru ca sunt respinsi, uitati si neacceptati. Acestia sunt oamenii pe care Domnul Isus vrea sa îi ajute prin noi.”
-Credincios leneş este un pleonasm!
Ramurile de finic ale biruinţei
- Gloata din Apocalipsa cu ramurile de finic ale biruinţei în mâini
“După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;” Apocalipsa 7.9
-După ce ne vom sfârşi alergarea şi am purtat în mâinile noastre poverile încredinţate de Dumnezeu, abia atunci vom putea ţine ramurile de finic ale biruinţei.
Pielea de ied a înşelătoriei
- Iacov a avut pielea de ied a înşelătoriei pe mâini
“În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul care erau fără păr. Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său, Esau; şi l-a binecuvântat.” Gen.27:15-23
-Iacov purta pe mâinile lui această piele fără mustrări de conştiinţă.
-Cu siguranţă nu s-a împotrivit mamei lui care a venit cu această idee
-Nu s-a întrebat dacă îi place sau nu lui Iehova ceea ce face
-Când te înşeală un necunoscut e dureros, dar când te înşeală propriul copil sau frate, durerea se amplifică.
-Am auzit de fraţi care înşală pe alţi fraţi şi numesc asta “lecţii de viaţă”.
-Într-o bună zi această piele a înşelătoriei se va desface din legăturile ei, v-a cădea jos şi vom fi făcuţi de ruşine
-Maleahi 3.8 Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.
Cheia cunoştinţei neîmpărtăşite
- Cărturarii ţineau în mână cheia cunoştinţei neâmpărtăşite
“Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.” Luca 11.52
-Dacă ar putea fi cântărite cunoştinţele noastre în urma predicilor şi a cărţilor citite…
-Dacă ar fi să avem atâţia bani câte cunoştinţe avem, mulţi dintre noi ar fi miliardari!
-DAR, aceste cunoştinţe nu valorează NIMIC, dacă nu le împărtăşim altora
-Ba mai mult cunoştinţele noastre acumulate vor forma un martor puternic al acuzării în ziua judecăţii.
Punga dorinţei de câştig
- Iuda mâna care ţine punga dorinţei de câştig
„Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.” Ioan 12.4
“Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.”1Tim.6.9
-Dorinţa de a acumula cât mai multe posesiuni materiale într-un timp cât mai scurt aduce dezastru, în schimb Biblia ne dă o reţetă pentru un mare câştig:
Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. 1Tim.6.6
Sabia râvnei lipsită de pricepere
- Petru ţinea în mână sabia râvnei lipsite de pricepere
“Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă”. Ioan18:10
“Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere”Romani 10.1
-Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine.” Râvna (zelul) este foarte necesară pentru a realiza ceva; dar râvna fără pricepere este ca un cal sălbatic fără zăbală sau frâu. Se vede o activitate intensă, dar ea este inutilă.
-Este ca omul care arată o mare râvnă şi nerăbdare de a ajunge într-un anumit loc, dar care călătoreşte în direcţie greşită.
-Petru nu a înţeles că războiul nu trebuie dus pe acest plan material şi fără să se mai gândească a lovit în Malhu.
-Sunt lucrări în care ne angrenăm fără a calcula cu înţelepciune care ne este sorţul de izbândă.
-Sunt momente prielnice când putem deschide discuţii cu cei necreştini despre Dumnezeu; să nu lăsam ca zelul nostru să o ia înainte şi să strice lucrarea.
* * *
Mâinile obosesc şi trebuiesc sprijinite
“Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; Ex.17.12
Înaintea Domnului nu se vine cu mâinile goale
„să nu te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea Mea.” Ex.34.20
-Solomon a fost celebru, datorită înţelepciunii, bogăţiei, arhitectura construcţiilor sale, nevestele sale, Dumnezeul lui unic.
-Noi pentru ce suntem cunoscuţi?
-Talentele noastre, ieşirile nervoase, minciunile sau gura slobodă.
a) Cunoscut pentru dărnicia ta.
-Vezi exemplul Mântuitorului pentru văduva săracă
-RVE şi misionarii din ţările lumii a treia
b) Cunoscut pentru focul mijlocirilor tale
-Imaginea lui Moise de pe munte cu mâinile ridicate şi momentul discuţiei lui cu Dumnezeu şi ştergerea din cartea vieţii.
c) Cunoscut pentru mărturia ta
-Primii creştini nu s-au sfiit să-şi declare credinţa, cu toate că ştiau ce-i aşteaptă…
-Ilie şi proorocii lui Baal
II.Unde vrei să fi cunoscut?
a) Cunoscut şi celebru în lumea fizică, materială
-David, cunoscut ca muzician, deşii era un cioban…
-În comunitatea protestantă poţi ieşii în evidenţă ca predicator bun, cântăreţ evanghelist, prooroc, dacă ocupi funcţii de răspundere sau dacă ai dar de vindecare, dar şi ca politician…
-Îşi mai aminteşte cineva cine a fost mis Univers în 2007, sau cine a câştigat premiul pentru cea mai bună interpretare masculină în 2005? Faima şi celebritatea în această lume sunt trecătoare şi oamenii uită repede de cei care au fost cândva pe val.
b) Cunoscut în lumea spirituală
-Rugăciunea ta zguduie iadul
-Numele tău este rostit cu teamă de demoni
-Vezi Matei 8:28 cei doi gadareni (Isus)
-Vezi Fapte 16:16 Sclava cu duh de ghicire (Pavel)
-Vezi Fapte 8:5 Filip
-Vezi Fapte 5:16 Petru şi umbra lui
-Vezi Luca 10:18 Cei 12 ucenici
-Vezi Fapte 19:13 Exorciştii iudei (Fii lui Sceva)
Cine vrei să te aplaude? Cerul sau mass media?
Unde vrei să fie amintit numele tău? Pe posturile de radio, în ziare şi pe internet sau în adunările cereşti lăudat de îngeri, aclamat de arhangheli şi elogiat de Dumnezeu ca Iov?
III. Cum să fi cunoscut
-Orice sportiv, om de afaceri sau muzician nu ajunge cunoscut peste noapte.În spatele prestigiului său, stau ore de muncă, transpiraţie şi antrenament.
-Pentru ca forţele întunericului să-ţi recunoască autoritatea, ai nevoie de timp petrecut cu antrenorul şi maestrul divin.
-E nevoie de experienţe dureroase unde voinţa va trebui frântă şi interiorul modelat.
-E nevoie de eşecuri şi văi adânci ca mai apoi să te poţi bucura de priveliştea de pe vârful munţilor.
-Alegerea de a fi cunoscut în lumea spirituală, necesită perseverenţă şi trecerea testelor aşezate de Dumnezeu, pentru a fi promovat de la nivelul de începător la cel de avansat.
-David şi-a demonstrat dibăcia de războinic prin biruinţele purtate.
-Solomon a început ascendenţa atunci când a cerut lui Dumnezeu înţelepciune.
Dacă cineva se curăţeşte va fi un vas de cinste, sfinţit folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 2: 21
FOLOSIT
Te-ai simţit vreodată folosit? Ai avut momente când s-a profitat de tine? Sentimentul că ai fost folosit, produce o degradare a personalităţii. Putem fi folosiţi fără să ne dăm seama. Satan profită de slăbiciunile noastre, de obiceiurile noastre proaste de păcatele care mai sunt în viaţa noastră. Când găseşte la fiecare dintre noi una cât de neânsemnată, profită la maxim şi se luptă ca acel ceva RĂU să se dezvolte şi să capete proporţii uriaşe.
SATAN PROFITĂ FĂRĂ SĂ ANUNŢE
Te întrebi de nenumărate ori: „Cum de nu mi-am dat seama?” Aşa lucrează tatăl minciunii, fără să realizezi, fără să „te prinzi”.
Ghehazi a fost folosit datorită lăcomiei lui şi dorinţei de îmbogăţire fără efort. Pentru a-şi atinge acest scop meschin satan l-a folosit pentru a-şi înşela stăpânul şi pentru a minţii. Nu şi-a dat seama că este folosit, când a realizat acest lucru era deja prea târziu.
SATAN PROFITĂ APOI ARUNCĂ
Iuda Iscarioteanul este exemplul cel mai concludent al unui rezultat demonic. Fără să-şi dea seama, a fost folosit de înşelătorul şi după, ce şi-a „terminat treaba” cu el, l-a părăsit în disperare conducându-l la sinucidere. Satan este adeptul metodei UNICA FOLOSINŢĂ.
Anania şi Safira sunt un alt exemplu de oameni de care a profitat diavolul. Aceştia au avut slăbiciunea de a poza în alte persoane. Imaginea lor în faţa celorlalţi trebuia să fie una cool, chiar dacă ei erau altfel.Teama de ziua de mâine sau de viitor, i-a împins la acest act necugetat.
SATAN PROFITĂ ÎN MOD PROGRESIV
Saul a fost folosit de satan profitând de gelozia sa. La Saul putem vedea creşterea aceste gelozii, comparând momentul neânsemnat când David a biruit iar femeile au strigat „Saul a bătut miile iar David zecile lui de mii”. În acest punct, gelozia sa era firavă, era nemulţumit dar vorbea doar cu sine însuşi. De aici şi până la a-l pironii pe Davi şi de a-l urmării cu o întreagă armată, este un drum progresiv, Acesta este modul de lucru al întunecatului.
FOLOSITOR
A fi folositor este un sentiment de împlinire a vieţii. Când simţi că eşti util viaţa ta devine o simfonie a împlinirii. Christos se foloseşte de noi DACĂ îi permitem. El dezvoltă acele laturi constructive ale caracterului şi personalităţii noastre.
FOLOSITORI ACCEPTÂND METODA DIVINĂ
Dacă statuile lui Michelangelo ar putea vorbi, probabil ar spune de ceasurile în care au fost lovite cu dalta şi ciocanul, de momentele când au fost şlefuite, de tratamentele la care au fost supuse până au ajuns acum, unde sunt admirate, fotografiate, măsurate şi studiate în cele mai mici detalii.
Iosif în condiţiile vitrege ale vieţii lui a ales să permită implicarea activă a Lui Dumnezeu în viaţa lui. L-a crezut pe Dumnezeu chiar dacă procesul care a dus la starea de FOLOSITOR a fost una nu tocmai plăcută. Aceasta este diferenţa in care ne foloseşte Stăpînul. El ne pregăteşte, ne prelucrează şi apoi ne foloseşte în lucrarea sa
FOLOSITORI ACCEPTÂND TIMPUL STĂPÂNULUI
De prea multe ori vrem să devenim „ceva” peste noapte.Trebuie să înţelegem că pentru a deveni ceva de preţ în ochii Creatorului trebuie să acceptăm metoda sa de cronometrare.
Moise, a fost nevoit să stea în laboratorul divin 40 de ani şi abia apoi a devenit o unealtă folositoare în laboratorul marelui Maestru.
FOLOSITORI ACCEPTÂND LIMITELE MAESTRULUI
Pavel este un exemplu potrivit pentru a înţelege limitatorul pe care ni-l pune Dumnezeu din „fabricaţie”. Avea o boală de ochi foarte avansată, era mic de statură, şi lipsit de păr pe creştet. Harul meu îţi este de ajuns! A înţeles asta şi a mers înainte. O boală sau un cusur al trupului sunt limitatoare pe care le pune EL pentru a nu ne înălţa mai sus decât e nevoie.
“Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos”
(Galatenl 6:2)
Geamantanul vinei. Un sac de nemultumire. Pe un umar iti arunci o geanta de oboseala, iar pe celalalt o alta de amaraciune. La astea mai adaugi un rucsac de ingrijorare, un geamantan de singuratate si un cufar mare te teama. Ajungi astfel, nu peste mult imp, sa cari mai mult decat un hamal. Atunci sa nu te miri ca esti atat de obosit la capatul zilei. Sa tarasti bagaje este epuizant. Cartea lui Max Lucado „Calatorie fara bagaje”
Toţi avem poverile noastre. Greutăţi pe care ne străduim să le purtăm şi să nu cădem sub povara lor.
POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. 2. Fig. Suferinţă fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligaţie, însărcinare grea.
NATURA POVERILOR
Păcatele noastre o povară
Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, Sunt prea grele pentru mine. Psalmi 38:4
Singurătatea o povară
Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? Iov 7:20
Suferinta o povară
Ocara îmi rupe inima, şi Sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângîietori, şi nu găsesc nici unul. Psalmi 69:20
Povara fricii
Isaia 41:10 nu te teme, căci Eu Sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu Sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.
Povara vinei
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28
Povara nemultumirii
Iuda 1:16 Ei Sunt nişte cîrtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.
Povara ingrijorarii
Filipeni 4:6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
Povara invidiei
Iacov 3:16 Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
POVERILE LUI HRISTOS
Fariseismul nostru
Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi Isaia 1:14
Poverile noastre
Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră. Psalmi 68:19
Păcatele noastre
Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. Isaia 53:11
SCOPUL NOSTRU=>LUAREA POVERILOR
Ia poverile fraţilor
“Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos” (Galatenl 6:2)
Ia poverile marginalizaţilor
Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti Ioan 8:11
Ia poverile vrăşmaşilor
Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar. Exodul 23:5
Ai grijă să nu fi tu o povară pentru alţii
N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. 2 Tesaloniceni 3:8
Multe ne iau prin surprindere.Vizita unui cunoscut te surprinde cu lucrul neterminat, sau cu murdărie în casă. Un şef de la servici te găseşte că nu faci ce ar trebui să faci şi eşti sancţionat. Un soţ vine mai devreme acasă fără să-şi anunţe soţia şi o găseşte cu un alt bărbat. Lista poate continua, în orice domeniul din viaţa noastra putem fi luaţi pe nepregătite.
Sunt două situaţii in care ne putem afla.Asemenea unui elev care este luat pe neanunţate şi i se dă o lucrare.Daca până atunci nu ai învăţat ceea ce profesorul a predat se poate ca aceea lucrare neanunţată să te surprindă cu o notă mică. Dar dacă fiecare lecţie predată de profesor ţi-ai însuşit-o, atunci chiar dacă ai fost luat pe nepregătite nu ai cum să iei notă mică.Tu ştii! Nu trebuie decât să îţi aduci aminte ce ştii deja.
Istoria Titanicului
În 1912, marele pachebot Titanic s-a ciocnit cu un iceberg şi s-a scufundat. La vremea ei, Titanicul era de neegalat în lux. Oferea o piscină, sală de gimnastică şi sport, băi turceşti, o bibliotecă şi un teren de tenis. Camerele de zi de la clasa I erau placate cu lemn scump, mobilă scumpă şi alte decoraţiuni elegante. În plus, cafeneaua pariziană oferea o bucătărie superbă pentru pasagerii de la clasa I. Condiţiile de la clasa a II-a şi a III-a erau mai bune decât pe navele vremii respective. Titanicul avea 3 lifturi pentru pasagerii de clasa I şi un lift pentru pasagerii de clasa a II-a. Titanicul putea să transporte un total maxim de 3547 de pasageri plus echipaj. Era considerat apogeul siguranţei navei în caz de accident. A fost considerată practic “de nescufundat” de către proiectanţi. Titanicul a fost proiectat sa sustina 32 de barci de salvare, insa numai 20 au fost prezente la bord; administratia White Star era preocupata de faptul ca prea multe barci aveau sa afecteze estetica navei. Când nu s-au aşteptat marea invenţie a umanităţii, sigura navă şi unica din acea vreme a fost ruptă în două si aproape 2000 de oameni şi-au găsit sfârşitul în apele ingheţate ale Oceanului Atlantic.Oamenii se distrau, dansau, râdeau neştiind de tragedia care urma să le curme viaţa. Dumnezeu îţi cere sufletul când nu te aştepţi
Este un dar pe care ţi l-a oferit şi pe care atunci când el doreşte îl ia înapoi.
Tânărul din Nain nu se aştepta ca viaţa lui să se termine aşa de repede.Avea planuri de viitor şi proiecte de dus la capăt.Probabil avea o fata cu care urma să se căsătorească, poate că era un tânăr studios, pe care mama sa văduvă se străduia să-l ţină la şcolile vremii.Avea înainte o viaţă care s-a oprit când el nu se aştepta. Probabil căzut la pat, răpus de boala nemiloasă aştepta să se însănătoşească şi să-şi continue viaţa tumultoasă.
Ei bine toate planurile lui s-au năruit.Trebuia să dea inapoi ceea ce i-a fost încredinţat şi de existenţa căruia probabil ştia foarte puţine.Cum trebuia să predea acest bun de preţ? Şi mai ales, unde mergea sufletul lui?
Cu ce a fost hrănit sufletul acestui tânăr? Importanţa în acest caz cade pe stăpânul pe care îl ai în momentul când ţi se cere sufletul. Se poate prea bine ca sufletul tău să aparţină diavolului, chiar dacă eşti un membru al bisericii.
E şocant nu? Se poate ca eu să fiu un creştin cu normă întreagă la biserică, dar să fiu agent al celui rău.Această împărţire te poate distruge.Cea mai bună mască a unui agent al iadului poate fi creştinismul. Lucrul cel mai rău este să fi ceva şi să nu ştii.Sufletul tău să aparţină diavolului şi tu să ai impresia că este în mâinile Lui Dumnezeu. Este tragic să fie asa. Dumnezeu te testează când nu te aştepţi
La această văduvă testul a fost dificil.Testul divin a inclus îndepărtarea din viaţa ei a sotului, cred într-o vreme în care era destul de tânără.Era greu pentru o văduvă în Israel.Apoi singurul ei copil i-a fost luat.
Ceea ce a construit o viaţă întreagă era pus acum la verificat.
La maşini testul este efectuat după ce o „armata” de oameni a lucrat indelung la ea.Este timpul ca să fie observată reacţia maşinii la impactul cu altă maşină. La Daniel a venit un moment în care viaţa şi încrederea lui în Dumnezeu i-au fost testate.
Un test greu: o groapă cu lei. Probabil nu se aştepta Daniel la aşa ceva, deoarece era cel mai bun din guvernul vremii respective. Dar Dumnezeu a hotărât ca ceea ce lucrase de ceva vreme , sufletul lui Daniel, să fie testat.
A fost un test reuşit. Cred ca Dumnezeu a zâmbit satisfăcut de rezultatul testului . Care a fost reacţia lui Dumnezeu oare la rezultatul testului lui Samson? Dumnezeu intervine când nu te aştepţi
Văduva ajunse la capătul speranţelor ei.De acum mort atât copilul cât şi soţul, pentru ea nu mai era nici o speranţă.
Ce miraculos intervine Dumnezeu! Sunt sigur că nimeni nu se aştepta la această intervenţie divină, nici chiar ucenicii care îl inconjurau.Trebuie să înţelegem că Dumnezeu intervine în cazul conflictului nostru familiar sau la servici, intervine atunci când TE AŞTEPŢI MAI PUŢIN…
Exemple propoziţii: AI RAMAS ACASA, MARIA? ELE FAC CAFELE. ERA SA POZEZ O PASARE. ERA O TIPA RAPITOARE!
ION ARA FARA NOI. LENA, FACI NANI CA FANEL? EL EVITA DES SEDATIVELE .
Aşa cum palindromul este o raritate a limbii şi nu ceva obişnuit, tot aşa “creştinii palindromatici” sunt foarte puţini, aş spune pe cale de dispariţie, specimene care trebuiesc, nu protejate, ci urmate de cât mai multă lume.
Dar ce este un creştin palindromatic? Nu încercaţi să consultaţi dicţionarul pentru că nu veţi găsi definiţia acestui termen. Este un termen pe care mi-am permis să-l născocesc, tocmai pentru a scoate în evidenţă un adevăr ignorat: credinciosul permanent. Nu poţi numi creştin palindromatic pe unul care la biserică poate fi citit sfânt, credincios, neprihănit sau milostiv, iar la serviciu sau acasă denumirea i se schimbă în mânios, viciat, arogant, mândru sau nepăsător.
Un credincios după voia lui Dumnezeu este un credincios care în orice împrejurare, în orice circumstanţe sau locuri reflectă acelaşi spectru de virtuţi. Chiar dacă un diamant propagă culorile curcubeului doar când este aşezat în lumină, un fiu de Dumnezeu oglindeşte chipul Creatorului său şi în vremuri de negură, fie ea spirituală, financiară sau relaţională.
Care este cuvântul care-mi defineşte permanenţa? Nu, nu un cuvânt pentru prieteni, altul pentru biserică, unul pentru famile şi un altul pentru locul de muncă. Un singur cuvânt care să reflecte purtarea mea în toate aceste locuri! Să fim sinceri cu noi înşine şi să lăsăm ca acest adevăr, pe care scrie cu litere de-o şchioapă DUPLICITATE, să iasă la suprafaţă. Să-l ajutăm să se ridice din abisul unde l-am îngropat crezând că nu ne vede nimeni, să-i dăm curaj să iasă la lumina adevărului pentru a putea fi zdrobit de aceiaşi mînă care a scris odinioară pe un perete „numărat, numărat, cântărit şi împărţit!”
Nu-i cunoaştem pe acei creştini palindromatici, pentru că ei nu umblă cu etichete pentru a putea fi recunoscuţi, dar ei există. Există la noi în ţară, la noi în oraş, la noi în biserică şi fac cea ce ar trebui să facă un vrednic lucrător a lui Dumnezeu…
Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută. (2Corinteni 6.4-6)
