Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [04]

strategy-promoDin ciclul de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează, continuăm astăzi cu meditaţia referitoare la diferenţa de strategie în soluţionarea  problemelor. Vom trece în revistă 3 strategii pe care le avem în textul nostru care se găseşte în 1 Samuel 17 din relatarea luptei dintre David şi Goliat:

-Lipsa de strategie a lui Saul

-Strategia filistenilor de a se folosi de avantajul uriaşului Goliat

-Strategia lui David a fost de a motiva poporul şi a elimina temerile

            În textul din 1 Samuel 17:11 descoperim lipsa de strategie a lui Saul:  Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică. Saul a fost luat prin surpindere aşa de tare încât cuprins de frică a rămas fără strategie în faţa duşmanului. Chiar dacă mai târziu şi-a pus fica şi averea la dispoziţia celui care se confruntă cu Goliat, aceasta nu o putem numi strategie ci mai degrabă ieşire pe uşa din dos a verticalităţii de care trebuia să dea dovadă ca şi rege. Lipsa de strategie este definitorie pentru cei care nu se gândesc din timp la problemele care vor apare. Dacă nu avem un set de principii bine conturate, atunci când situaţile grele din viaţă năvălesc peste noi, vom fi purtaţi în toate părţile pierzându-ne identitatea de copii ai lui Dumnezeu. Pavel spune în Coloseni 2:6  Astfel, deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Deci în războiul pe care-l avem de dus cu vrăşmaşul nostru diavolul trebuie să ne facem o strategie. Solomon recomandă în Proverbe 20:18  Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. A te aştepta să ieşi învingător în ispitele pe care le ai, fără să pui la punct nici o strategie este o naivitate. Dacă ştii că eşti slab într-un anumit domeniu şi ai căzut de multe ori în acel loc, a merge mai departe fără a te opri, a analiza situaţia şi a planifica contramăsuri înseamnă că te pregăteşti pentru eşec.

Strategia filistenilor a fost aceea de a se folosi de avantajul uriaşului Goliat

Ei le-au propus israeliţilor să nu lupte toată oştirea ci doar 2 oameni. Ei şi-au motivat această strategie cu argumentul cruţării oştirii. De ce să moară sute de oameni când poate murii doar unul, iar ceilalţi vor fi robii celor care câştigă duelul. A te folosii de atuurile pe care le ai poate fi o strategie bună. Asta înseamnă că trebuie să te cunoşti foarte bine pe tine însuţi, trebuie să-ţi cunoşti punctele tari şi părţile slabe. Învaţă să foloseşti greşelile în avantajul tău. Din păcate pentru mulţi recidiva a ajuns obişnuinţă. Dar, putem folosi propriile noastre falimente ca şi o trambulină pentru a fi proiectaţi spre reuşită.

Strategia lui David a fost de a motiva poporul şi a elimina temerile

1 Samuel 17:32  David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia!”

1 Samuel 17:46  Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. David ştia că poporul are nevoie de încurajare şi tocmai de aceea îl motivează, îndreptându-le privirile către Dumnezeu. Pe filele Bibliei găsim lideri puşi de Dumnezeu înaintea poporului, care în vremuri de disperare şi descurajare profundă, ridică inima oamenilor întărindu-le nădejdea şi punându-le în suflet speranţa unor noi începuturi. Strategia folosită diferă de la o situaţie la alta, dar linia directoare este aceasta, foloseşte acea strategie care duce la dizolvarea problemelor pe care le ai.

            Pe vremea lui Isus ucenicii au încercat să scoată demoni folosind o strategie greşită. Isus lămureşte cauza neputinţei lor, arătându-le o strategie diferită: Marcu 9:28  Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” Acest soi de draci le-a zis El „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” Strategiile greşite nu aduc rezultatele scontate.

            În finalul acestei intervenţii  doresc să facem o scurtă recapitulare a celor spuse, aducându-vă aminte că am vorbit  în cadrul ciclului de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează despre diferenţa de principii, diferenţa de perspectivă, diferenţa de  reacţie în perioadele de criză şi diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor. Fiţi binecuvântaţi

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Cum să reușești acolo unde alții eșuează [3]

povesti-cu-talc-despre-succes-morcov-ou-boabe-de-cafeaAşa cum v-am obişnuit deja, avem deschisă Biblia la 1 Samuel 17 de unde vom învăţa cum să reuşim acolo unde alţii eşuează. Spuneam şi în dăţile trecute că David a reuşit acolo unde o armată întreagă împreună cu regele şi generalii ei au eşuat! Motivele pentru care izbânda a fost de partea lui David au fost diferenta de principii, diferenţa de perspectivă şi diferenţa de reacţie în perioadele de criză despre care vom vorbi astăzi.

            Deosebirea dintre mediocritate şi excelenţă o face reacţia pe care o avem în perioadele de criză din viaţa noastră.

1.Reacţia oştirii: au fugit şi s-au temut

1 Samuel 17:24  La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.

Deşi erau soldaţi experimentaţi şi aveau  multe lupte la activ, aceşti războinici din armata Israelului  au luat-o la fugă atunci când l-au văzut pe Goliat. Această reacţie o avem mulţi dintre noi atunci când la orizont apar norii adversităţii. Fugim, ne ascundem ca Ilie în peşterile autocompătimirii, plângându-ne de milă şi văitându-ne de viaţa grea pe care o avem. Această atitudine nu este una de învingător ci de învins.

O tânara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Mama ei a dus-o în bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp, apa din ele a început sa fiarba. În primul vas a pus morcovi, în al doilea oua, iar în ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus într-un bol. A scos afara ouale si le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o în al treilea bol.Întorcându-se spre fata ei a întrebat-o: “Spune-mi ce vezi?”“Morcovi, oua si cafea”, a raspuns ea. Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii în mâna si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facând aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. În final, mama a rugat-o sa guste din cafea. Fata, zâmbind, a savurat o înghititura din cafeaua cu o aroma îmbietoare.Curioasa, a întrebat-o pe mama ei: “Ce înseamna toate acestea, mama?” Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat însa diferit.

  • Morcovii au fost la început tari, puternici si neînduplecati. Dar apa fiarta i-a înmuiat si au devenit slabi.

  • Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert, continutul sau s-a întarit.

  • Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

Această ilustraţie ne ajută să vedem cât de diferit reacţionăm noi în faţa greutăţilor. Pot fi ca  morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa îmi pierd puterile, sa devin fragil. Pot fi ca oul care pornește la drum cu o inima maleabilă, care se schimbă cu căldură. Am un spirit fluid care după o moarte, o despărțire, probleme financiare sau alte greutăți se asprește. Exteriorul meu e mereu același, dar în interior zace o inimă împietrită. Sau pot fi  precum boabele de cafea. Atunci când situaţiile devin grele reușesc să schimb circumstanțele din jurul meu și să dau tot ce am mai bun din mine devenind un catalizator.

2. Reacţia lui David: Indignare faţă de ocările aduse lui Dumnezeu

1 Samuel 17:26b   Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?” Se poate ca şi lui David să-i fi fost frică la apariţia uriaşului dar nu a rămas în acea stare. El a fost revoltat de jignirile aduse lui Dumnezeu şi a luat iniţiativă. A avea curajul de a-i înfrunta pe cei care-l necinstesc pe Dumnezeu este atitudinea unui biruitor. A pune capul în pământ şi a te preface că nu ai auzit batjocurile aduse lui Dumnezeu este atitudinea unui laş. Dacă ne batem cu pumnul în piept că suntem credincioşi practicanţi dar nu luăm atitudine faţă de  ocările aduse lui Dumnezeu în cercul nostru de activitate, suntem doar nişte farisei făţarnici de la care Dumnezeu îşi întoarce faţa. Ocările aduse lui Dumnezeu, pot lua forma glumelor fără perdea, sau încălcarea cu bună ştiinţă a regulilor companiei, sau copiatul la examene ori răspândirea unor zvonuri neadevărate. Reacţia noastră în perioadele de criză, fie ea morală, financiară, economică sau de altă natură, trebuie să fie de încredere  în suveranitatea lui Dumnezeu de a controla lucrurile. Numai luptând împotriva curentului de păgânizare, ridicând standardele morale proprii şi motivând şi pe alţii să trăiască o viaţă de excelenţă, vom reuşii acolo unde alţii falimentează.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [2]

Different_PerspectiveÎn prima filă a serialului Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează, am dat şi primul răspuns : prin diferenta de principii. Am văzut principiul lui Saul conform căruia dacă  eşti bine dotat reuşita este asigurată şi am văzut principiul lui David definit de sintagma:  încrederea în Dumnezeu aduce biruinţa. Astăzi vom vedea din Biblie că putem reuşi acolo unde alţii falimentează dacă avem o perspectivă diferită.

Diferență de perspectivă

Pentru a ilustra mai bine diferenţa de perspectivă voi spune o scurtă istorioară. Se spune că, în vechime, a existat un sat în care toţi oamenii erau orbi. Într-o zi, umblând pe drum, şase oameni din acest sat au întâlnit un alt om ce călărea un elefant. Cei şase, care auziseră despre elefanţi, dar nu fuseseră niciodată aproape de unul, au cerut călătorului să le permită să atingă impresionantul 9096c780e63f12745d531f336c7de109animal. Îşi doreau să se întoarcă înapoi în satul lor şi să le spună şi celorlalţi săteni cum arată un elefant. Călătorul a fost de acord. Şi aşa, i-a ‘călăuzit’ pe fiecare din cei şase bărbaţi în părţi diferite ale corpului elefantului. Toţi cei şase orbi, au atins şi pipăit elefantul, până când au fost siguri că ştiu cum arată. Cu multă nerăbdare, s-au întors spre casă, pentru a-şi povesti experienţa avută. Toţi sătenii s-au adunat în jurul lor ca să audă despre elefant. Primul, care a simţit animalul din lateral a spus: “Un elefant este asemenea unuizid mare şi gros.”“Nici vorbă” a spus al doilea, care simţise trompa elefantului. “Mai degrabă este lung, rotund, moale.” Cel de-al treilea, care simţise urechea a intrat şi el în discuţie: “Nu e deloc aşa”, a spus el, “este asemenea unei frunze gigantice, moale şi care se mişcă atunci când o atingi.” “Nu sunt de acord”, a spus al patrulea, care atinsese coada. “Vă spun eu că elefantul este asemenea unui şarpe gigantic.” Cel de-al cincilea a strigat şi el contrar la tot ce se spusese până atunci. El atinsese unul dintre picioarele elefantului şi a concluzionat: “Elefantul este rotund, asemenea unui copac.” Cel de-al şaselea, care fusese lăsat să călărească pe spatele elefantului a început şi el să protesteze: “Nici unul nu sunteţi în stare să descrieţi cum trebuie un elefant? Este foarte clar, el este asemenea unui munte mişcător!” 6 oameni 6 perspective şi nici una nu prezintă realitatea unitară.

Revenind la textul nostru din Scriptură despre lupta dintre David şi Goliat sesizăm următoarea diferenţă de perspectivă:

1.Perspectiva lui Saul: Experienţa şi vârsta aduc reuşita

1 Samuel 17:33  Saul i-a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” Unghiul din care privea Saul biruinţa în luptă, era strict legat de experienţa şi vârsta luptătorului. În viziunea lui nu aveai cum să-l biruieşti pe marele Goliat  dacă erai prea tânăr. Desconsiderarea tinerilor, din păcate este şi astăzi un handicap pe care îl au mulţi dintre contemporanii noştrii. Tu nu poţi, eşti prea tânăr, nu ai destulă experienţă, eşti necopt, sunt doar câteva dintre săbiile care retează aripile  tinerilor noştrii. Oare Iosif, Daniel, Timotei şi alţi tineri ai Scripturilor nu s-au luptat şi ei cu astfel de prejudecăţi venite din partea veteranilor vremii? Cu siguranţă da, pentru că această perspectivă este prezentă încă de la începuturi şi ea continuă să facă ravagii şi în zilele noastre. Scepticismul cu care sunt priviţi azi tinerii este în mare parte întemeiat, dar sprijinul pe care trebuie să-l dăm tinerilor noştrii trebuie să fie necondiţionat. Solomon afirmă în Proverbe 20:29  Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. Împletirea acestor două elemente: tăria tinerilor şi înţelepciunea bătrânilor duc la biruinţă.

2.Perspectiva lui David: Cu D-zeu de partea mea reuşita este asigurată

1 Samuel 17:37  David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean.” Perspectiva lui David este total opusă de cea a lui Saul. El nu-şi bazează reuşita pe puterea lui fizică, nici pe destoinicia lui ca şi războinic şi nici măcar pe echipamentul sau armele pe care le posedă, el priveşte dincolo de lipsurile pe care oamenii le văd în el la intervenţia miraculoasă a parteneriatului dintre El şi Dumnezeu. Apostolul Pavel scoate în evidenţă acest parteneriat în 1 Corinteni 3:9 Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Eu şi cu Dumnezeu formăm majoritatea, spunea Martin Luther subliniind atît de bine avantajul pe care-l avem dacă Dumnezeu este partenerul nostru.

Acum, la final de popas, vă provoc la trăirea unei zile cu o perpectivă diferită în toate acţiunile pe care le întreprindeţi astăzi. Dacă perspectiva colegilor de servici sau de clasă este răzbunarea, alege iertarea, dacă este mita, alege corectitudinea, dacă este promovată minciuna alege adevărul, dacă promiscuitatea este înălţată la rang de cinste, alege trăirea în puritate şi fidelitate. Doar aşa, având o perspectivă diferită vom reuşii acolo unde alţii eşuează. Fiţi binecuvântaţi!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

 

Cum să reușești acolo unde alții eșuează [1]

davidarmourDeschidem o nouă serie de meditaţii inspirate din Scriptură, serie intitulată: Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează! Capitolul 17 din 1 Samuel  care prezintă lupta dintre David şi Goliat ne va servi ca şi cuvânt de inspiraţie în călătoria prin Scriptură, pentru a afla secretul succesului duhovnicesc și nu numai…

Fiecare dintre noi a avut momente în care s-a întrebat de unul singur, oare cum Xulescu a reuşit acolo unde eu am falimentat. Care este secretul pe care unii îl deţin şi îi ajută să meargă din putere în putere, atingând mereu excelenţa iar eu mă târăsc în mediocritate? Dragii mei, secretul este la îndemâna oricui, el se află în Biblie, iar noi trebuie să dăm la o parte colbul nepăsării noastre şi să luăm aminte la ceea ce Cuvântul Lui Dumnezeu ne sfătuieşte.

David a reuşit acolo unde o armată întreagă împreună cu regele şi generalii ei au eşuat! Unul dintre motivele pentru care izbânda a fost de partea lui David este:

Diferenţa de principii

Pentru a înţelege mai bine importanţa principiilor diferite, vom pune în contrast 2 dintre eroii acestei întâmplări Saul, împăratul lui Israel şi David cioban şi cântăreţ iscusit.

1.Principiul lui Saul: Dacă eşti bine dotat reuşita este asigurată!

1 Samuel 17:38  Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif din aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. Saul credea că succesul acelei lupte era direct proporţional cu dotările militare pe care  le avea. Coiful de aramă şi platoşa împăratului erau unice în Israel, aşa că acest echipament trebuia să aducă biruinţa tinerelului neiniţiat în lupte care nu era deprins cu arta războiului.

            Acest principiu al reuşitei asigurate datorită înzestrărilor şi echipării corespunzătoare, guvernează din păcate o mulţime de oameni. Sunt oameni care au toate aceste ingrediente şi totuşi nu ajung să atingă succesul. Este nevoie în drumul nostru către reuşită şi de capacitate şi înzestrare naturală, este nevoie şi de mijloacele potrivite pentru a ajunge la succes dar toate acestea nu sunt suficiente.

            Conform acestui principiu, “dacă eşti bine dotat reuşita este asigurată” mulţi oameni sunt judecaţi din start, tăinduli-se orice şansă reală de a fi oameni de succes, pentru că sunt prea săraci, nu sunt aşa deştepţi, nu au părinţi realizaţi, nu arată bine sau nu îi ajută capul. Celebrul Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta de trei ani, dând impresia că este retardat mintal şi totuşi a ajuns să câştige premiul Nobel pentru fizică. Apostolul Pavel explică aşa de bine această inversare a valorilor lumii în 1 Corinteni 1:26-29  De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Trecem acum la un alt  principiu, un principiu călăuzitor în viaţa lui David care îl conduce la victorie:

2.Principiul lui David: Încrederea în Dumnezeu aduce biruinţa

1 Samuel 17:39-40  vs.47  Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.”

Cât optimism radiază din tinerelul acesta, ar spune unii, dar eu spun că este o încredere totală în Dumnezeu. Este un Dumnezeu pe care David îl cunoaşte personal, nu doar din auzite de la părinţii sau fraţii lui, ci din experienţele personale trăite în păşunile oilor, unde cerea ajutorul divin în luptele cu fiarele sălbatice şi unde compunea apoi imnuri de laudă la adresa acestui Dumnezeu.

-Nu armele aduc biruinţa. David avea o praştie şi Goliat avea sabie, scut, coif, zale de metal plus un om care-i ducea armele şi totuşi acestea nu l-au condus la victorie. Biruinţa este a Domnului, spunea David şi despre asta vorbeşte toată Scriptura când oameni simpli, câştigă luptându-se cu ulcioare şi făclii, doborând zidurile inamice prin cântat de trâmbiţă, sau folosind în lupta lor un otig de plug sau o falcă de măgar atingând excelenţa. Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează? Având principii diferite faţă de cele prezentate în Babilonul acestei lumi…

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (5)

EverestBun găsit iubiți cititori la explorarea ultimei forme de relief a sufletului. Astăzi vom poposi pe munte, unde vom medita la această formă de relief a sufletului nostru. Muntele este o formă de relief care este o ridicătură a scoarţei pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800.

În viața noastră muntele poate lua forma unui LOC AL DESCOPERIRII => [Exod 19:20] Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui.[Matei 17:1]  După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Dumnezeu i se descoperă lui Moise pe munte folosindu-se de un rug aprins. Tot aici pe munte Dumnezeu îi dă viziunea  cortului întâlnirii și tablelele legii vorbindu-i gură către gură subliniindu-i fiecare detaliu din ceea ce avea să fie codul juridic al națiunii Israel. Dumnezeu se descoperă pe munte, în locul depărtat de mulţime, în locul unde-ţi vezi nimicnicia în comparaţie cu slava Sa. Schimbarea la față a Domnului Isus în prezența celor 3 ucenici a avut loc tot pe munte și acest lucru ne arată că muntele este locul în care Dumnezeu alege să ni se descopere. Muntele este acea stare spirituală la carea ajungem prin purificare, rugăciune și post, lăsând în urma noastră zgomotele lumii și inspirând aerul rarefiat al prezenței divine. Dumnezeu alege să ni se descopere pe munte doar atunci când ne descălțăm de preconcepțile noastre, de mentalitățile pe care ni le-am format de-a lungul timpului și de eu-l nostru cel de toate zilele. Intrând așa în prezența Creatorului,vom avea parte de experiențe care ne vor modela și ne vor oferi mai multă profunzime.

Muntele mai poate fi și LOCUL ÎNVĂŢĂTURII => [Isaia 2:3]  Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: “Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.=>[Matei 5:1]  Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe

Timpul pe care Isus l-a petrecut pe pământ a fost utilizat pentru vindecare și învățătură. Și-a învățat ucenicii și a învățat noroadele, învățătura ocupând un spațiu important și unul din scopurile venirii sale pe pământ. Pentru a fi lucrători rodnici în slujba regelui nostru e nevoie de timp petrecut în aprofundarea Scripturilor. A nu știi să mânuim arma pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, cuvântul său relevat prin Biblie, înseamnă a ne răni singuri și a ne văduvi de experiența câștigării sufletelor pentru împărăția Lui Dumnezeu. Cum ne cunoaștem drepturile, îndatoririle și bogăția spirituală lăsată de Tatăl nostru dacă nu stăpânim cele 2 testamente pe care El ni le-a lăsat? Biblia trebuie citită, studiată, memorată și însușită pentru a avea sorț de izbândă în lupta cu forțele întunericului.

Pentru Isus muntele a fost LOCUL UMPLERII => [Matei 14:23]  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. Golit de toată puterea în timpul zilei, datorită lucrării istovitoare pe care o făcea, Isus mergea regulat pe munte pentru a se umple de putere prin rugăciune. Una din caracteristicile distinctive şi semnificative ale lui Hristos era de a Se ruga, des şi eficient. Dumnezeu ne încarcă de putere spirituală în momentele când stăm cu El singuri în cămăruţă. Momentele de stăruință cu biserica, părtăşia în grupuri mici sau chiar închinarea cu toată familia, nu descătuşează puterea divină dacă nu petrecem timp în solitudine pe muntele întâlnirii cu Dumnezeu. Nu avem nevoie doar de putere, sunt momente când nădejdea că se mai poate face ceva, se scurge în mod inexplicit din noi și atunci prin momentele noastre de părtășie bunul Dumnezeu ne umple din nou rezervorul speranțelor noastre. Credința, dragostea, curajul nostru s-au entuziasmul, ni se termină așa de repede, nimeni nu poate realimenta aceste nevoi ale noastre decât Dumnezeu în timpul nostru de părtășie personală cu El. Dacă Hristos a avut nevoie de acest timp de umplere cu atât mai mult noi suntem dependenți de acest proces vital al sufletelor noastre.

Tot muntele mai este și LOCUL ISPITIRII => [Matei 4:8/9]  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis: “Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” Atunci când creşti duhovniceşte şi ajungi tot mai sus şi mai aproape de Dumnezeu, pe vârful muntelui de intimitate cu Dumnezeu, satan vede toate aceste lupte, forţări ale tale şi apare şi el cu oferte variate. Suntem în cunoştinţă de titani spirituali care au căzut pradă ispitelor, în păcate carnale sau în laţul lăcomiei. Ispitele nu scad în intensitate cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dimpotrivă ele se intensifică și se înmulțesc pe măsură ce creștem în maturitate și în omul dinlăuntru.

Iată-ne ajunși la finalul acestui ciclu de meditații. Doresc tuturor cititorilor, conștiența că fiecare dintre noi are văile , câmpiile, dealurile și peșterile sale, dar și munții săi și că Dumnezeu vrea ca în toate aceste forme de relief ale trăirilor noastre El să fie arătat și promovat. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Isaia 40:3-4. Vă doresc o umblare zilnică alături de Dumnezeu prin văile, câmpiile, dealurile, peșterile și munții voștri.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Agonia ,,DE CE”-urilor

Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? Numeri 14:2

În vremuri de restrişte, în suferinţă şi durere, suntem bombardaţi de o ploaie de “DE CE-uri”.De ce eu? De ce acum? De ce, ne urmăreşte pretutindeni şi seamănă adeseori cu un cerşetor care aşteaptă nerăbdător să-i dai ceva, orice, numai să nu-l ignori. Te simţi cumva dator să cauţi răspunsuri la întrebările care se ridică ameninţător deasupra ta, acuzându-te de neputinţă. Şi pentru unii începe o trudnică alergare după răspunsuri, de cele mai multe ori la Dumnezeu. Auzim adeseori: “Doamne de ce ai îngăduit accidentul acesta?” “De ce Dumnezeule, chiar copilul meu e bolnav de aceast sindrom necruţător?” Dumnezeule de ce mi-ai luat Tu soţul chiar acum când aveam mai multă nevoie de el?” Şi lista poate continua cu un munte de întrebări adresate providenţei.

Este Dumnezeu dator să răspundă la aceste întrebări? E necesar ca aceste întrebări să-i macine pe copii săi? Răspunsul este în ambele cazuri NU! Fiecare a vut şi poate mai are DE CE-urile lui. Dumnezeu nu ne trece prin cuptoare pentru a ne pune noi înşine întrebări, ci pentru a arde ce nu e de valoare în noi. Important este că EL ştie de ce, chiar dacă nu ne spune şi nouă acest lucru.

Cred că valoros este CUM ieşim din laboratorul divin. Suntem mai aproape de El?  Am învăţat care ne sunt priorităţile? Am priceput ceva din experienţa avută, sau suntem storşi de puteri şi extenuaţi că nu ştim de ce? Nu lăsa ca de ce-urile vieţii să te zăvorască în temniţa descurajării, mulţumeşte-i Domnului că Îşi continuă lucrarea în viaţa ta.

Cred că satan se bucură când ne zbatem căutând răspunsuri, pentru că preocupaţi cu aflarea răspunsurilor abandonăm lupta la care suntem de fapt chemaţi şi intrăm într-un fel de concediu medical spiritual, care ne este permis , credem noi, dar care de fapt ne scoate temporar din luptă.

Răspunsurile la întrebările noastre, nu ne fac mai buni dacă le ştim şi nici nu ne dau avânt pe cale, poate dacă le-am ştii, am cade în depresie sau ne-am întrista… Doamne vrem să Îţi mulţumim chiar dacă ştim sau nu de ce ne treci prin încercări. Vrem voia Ta să se facă în viaţa noastră!

Nicu Meister 

 

Forme de relief ale sufletului (4)

Peştera_Unguru_Mare

La acest sfârșit de săptămână vom medita în peșteră. Așa cum știm peștera este o cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație sau o înfundătură în stâncă sau în munți.

Peștera poate fi LOCUL ASCUNDERII sau ASCUNZĂTOAREA multora dintre noi. Isaia 2:19  Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

Din textul pe care l-am citat, observăm că peștera este ascunzătoarea ideală pentru cei care nu vor să mai dea ochii cu Dumnezeu, care fug de El și de judecata sa, sperând cu naivitate că vor scăpa. Noi știm din Cuvântul lui Dumnezeu că nu ne putem ascunde nicăieri de privirea ageră a Domnului. Psalmi 139:7  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.

În timpul campaniei de cucerire a țării promise, Iosua a avut parte de un episod în care o alianță de împărați au fugit și s-au ascuns în peșteră. Iosua 10:16 Cei cinci împăraţi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda. S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într-o peşteră la Macheda”. Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii şi puneţi nişte oameni să-i păzească. Dacă ne ascundem de cineva înseamnă că ne este teamă de el, nu vrem să-l întâlnim, datorită fricii de confruntare. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. Proverbe 29:25  Pentru credincioși pământul nu este o peșteră în care să ne ascundem ci este un câmp de bătălie unde ne luptăm până la sânge în lupta împotriva păcatului și a forțelor întunericului.

În peșteră ne confruntăm și cu PRESIUNEA ANTURAJULUI. 1 Samuel 24:10  Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat şi am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.” David nu a cedat acestei presiuni exercitată de anturajul său care-l îndemnau să-i curme viața lui Saul. El a avut puterea să facă față cu brio acestor provocări și să acționeze conform vocii lui lăuntrice conduse de Dumnezeu. Influența anturajului poate fi extrem de puternică. Ca să nu fim dezrădăcinați din crezul nostru și a nu ne fi demolate valorile, avem nevoie de o aprofundare a relației noastre cu Dumnezeu. Trăirea superficială a credinței noastre nu poate face față acestor uragane emoționale.

Peștera poate fi LOCUL PURITĂȚII. 1 Regi 18:4  Când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. Într-o vreme când idolatria era la culme și poporul lui Dumnezeu decăzuse din punct de vedere spiritual, în peșteri, ascunși de ochii lumii dar cunoscuți de Dumnezeu, era o minoritate care s-a hotărât să nu-și întineze sufletul. O alegere grea și tot mai rară din păcate în vremurile noastre, o alegere pe cale de dispariție ca o floare de colț, dar este și rămâne o alegere care aduce cinste și răsplată nu doar aici pe acest pământ, dar mai ales în raiul lui Dumnezeu. Da, peștera poate fi locul purității, locul în care ne izolăm dar nu de lume ci de mentalitățile ei păcătoase și murdare. Noi rămânem în lume dar nu ca lumea, trăim sub același soare dar nu alergăm la același potop de desfrâu, noi facem zilnic alegeri care ne ajută să rămânem curați, limpezi și nealterați de otrava acestei lumi.

Dar peștera mai poate fi și LOCUL LAMENTĂRII 1 Regi 19:9  Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” Ilie se plânge, se tânguiește, este morocănos și cârcotaș, asta pentru că el crede că este singurul reprezentat a lui Dumnezeu care a rămas să lupte cu un întreg popor idolatru. Nemulțumirea și văicăreala este o strare specifică poporului român. Pensiile sunt prea mici, taxele sunt prea mari, politicienii prea corupți, etc

Cuvântul revelat ne spune că evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig1 Timotei 6:6  și că cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Proverbe 15:15  Oriunde ne întoarcem găsim oameni cârtitori, la coada de la taxe, la servici, la școală chiar și în biserici. Suntem tentați să credem că asta este normalitatea, dar NU nu este normal să fi bosumflat și cârtitor de dimineața până seara, de luni până duminică și din ianuarie până în decembrie. Această stare este o boală, un sindrom care distruge tot mai mulți oameni și le fură bucuria de a trăi.

Și în cele din urmă Isus ne spune că BISERICA POATE FI TRANSFORMATĂ ÎNTR-O PEȘTERĂ de tâlhari Matei 21:13  şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Datorită animalelor care se vindeau în templu pentru jertfe și schimbatul de bani în moneda templului putem spune că religia oferea bune oportunităţi de afaceri. Pentru mulţi ea nu mai însemna decât atât. Dragii mei, dacă suntem ispitiţi să îi condamnăm, trebuie să fim atenţi şi să ne examinăm cu atenţie pe noi înşine. Adesea, religia devine pentru unii o afacere. Nu se sfiiesc să facă comerţ chiar cu Dumnezeu. Am cunoscut persoane care încercau să cumpere binecuvântări de la Dumnezeu. Doamne, spuneau ei, dacă ma ajuţi de această dată, eu o să fac, cutare şi cutare lucru. Dragi prieteni este târg. Este afacere. Numai că Dumnezeu nu face aşa ceva. El nu face afaceri cu noi. El oferă tot ce are de oferit din dragoste şi nu ca afacere. Haideți să nu transformăm casa de rugăciune și închinare într-o peșteră de tîlhari. Tâlharii fură și jefuiesc. Să nu-l jefuim pe Hristos de onoarea și slava  Lui. Să nu jefuim musafirii casei Domnului de de privilegiul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este El.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]