Am făcut eu TOT ce am putut?

„A făcut TOT ce-a putut…” Acesta este mesajul pe care l-am citit pe una dintre panglicile ataşate coroanei, la ultima înmormântare la care am participat. Acest mesaj m-a frământat şi mă mai tulbură şi acum când îl rostesc. Lansez această afirmaţie şi cititorilor blogului  şi vă îndemn să meditaţi alături de mine pornind de la întrebarea: “Am făcut eu tot ce am putut anul trecut?”

Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, în 2010, ca familia mea să fie una fericită, împlinită, satisfăcută, mai aproape de cer şi de Dumnezeu?

Am făcut tot ce-am putut ca biserica în care sunt membru să se dezvolte plenar, fără lăstari de amărăciune sau tensiuni, să crească şi să aducă rod?

Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca cei din jurul meu să-L cunoască pe Isus? Colegii mei de şcoală, de facultă, de servici, ştiu că se îndreaptă spre pierzare? Am făcut chiar tot ce am ştiut ca eu însumi să fiu mai sfânt, mai răbdător, mai înţelegător, mai ca Hristos? Oare am folosit toate pârghiile învăţate de-a lungul vremii pentru a depăşi starea de mediocritate şi a mă înălţa precum un vultur spre excelenţa dorită de Dumnezeu?

Când este vorba să-i discutăm pe alţii, le cunoaştem imediat potenţialul şi le reproşăm că ar fi putut face mai bine, mai mult, mai complet sau cu rezultate mai vizibile. Când vine vorba despre noi însă, ne pierdem ca prin minune acel simţ ascuţit al criticii şi începem să ne dezvinovăţim cu cele mai penibile justificări. Bine zicea Benjamin Franklin: “Omul care este bun în formularea scuzelor nu este bun să facă nimic.”

A trecut un an şi în acest an, cunosc cel puţin două personaje care au făcut tot ce au putut: Dumnezeu şi Lucifer. Dumnezeu a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca noi oamenii să fim salvaţi. Ne-a chemat prin sănătatea oferită sau prin boala dăruită, ne-a invitat în cer prin binecuvântarea unui servici sau prin lipsa lui, ne-a oferit libertatea prin jertfa de pe Golgota şi prin viaţa care ne-a dat-o în fiecare secundă până în aceste clipe. Dumnezeu a făcut tot ce a putut să ne iasă în cale, L-am ignorat sau I-am urmat chemarea?

Pe de altă parte Lucifer s-a făcut luntre şi punte pentru ca noi să ne lepădăm de credinţă, să nu recunoaştem supremaţia şi domnia Hristică, şi-a dat toate silinţele să fim nişte creştini căldicei, timoraţi şi deranjaţi de hrana tare a Scripturilor. Satan s-a căznit şi anul acesta să facă tot ce poate ca în biserici să fie spărturi şi nimeni să nu le astupe, bisericile să fie pline de creştini nominali dar nu practicanţi, întâlnirile de rugăciune să fie tot mai rare şi cu participanţi tot mai puţini. S-a ostenit şi s-a trudit cum a putut mai bine pentru că ştie că mai are puţin şi vremea i se scurge.

A reuşit Diavolul în zbaterea lui? A avut rezultate vizibile în sforţările lui? Asta o ştie fiecare dintre noi. La aceste întrebări putem ridica fruntea sus cu satisfacţie sau putem încovoia capetele cu ruşine… Totul depinde de cât ne-am luptat, am dat totul sau doar o mică parte? Dumnezeu ne mai dă vreme, ca în anul în care am intrat să avem posibilitatea de a face TOT ce putem pentru a a ajunge în cer şi a duce cât mai multe suflete cu noi.